Parliamentary debates

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Domnul Dan Tanasă.

Se pregăteşte, în online, doamna Huţu Alexandra.

Domnul Dan Tanasă:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Hristos a Înviat!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Eugen Nicoară - doctorul iubit al Reghinului".

Doctorul Eugen Nicoară a fost o personalitate care a marcat spaţiul mureşan, atât din perspectiva ştiinţifică, cât şi din cea culturală şi politică. Mai mult, a fost un mare filantrop, iar lucrarea sa în acest domeniu este prezentă şi astăzi în multe localităţi din Valea Mureşului Superior. S-a născut la Ibăneşti, la 6 ianuarie 1893, şi a fost botezat la biserica din Pietriş, unde a slujit tatăl său. Astfel, a urmat clasele primare la Gurghiu, apoi la Odorheiul Secuiesc, încheind studiile liceale la Târgu Mureş, după care a urmat studiul medicinei la Cluj, apoi, în 1918, şi-a susţinut teza de doctorat la Budapesta.

În anul 1921 s-a întors la Reghin, într-o perioadă când situaţia sanitară a localităţii era destul de precară. La vremea respectivă oraşul Reghin nu avea spital, fapt ce prejudicia mult interesele celor care erau obligaţi în caz de necesitate să se interneze la Târgu Mureş sau la Cluj. Văzând această situaţie, Eugen Nicoară şi-a făcut planul să clădească un spital în care să poată fi internaţi bolnavii şi în care să se poată face şi orice intervenţie chirurgicală. Pentru realizarea planului său a început să muncească din răsputeri şi să adune materiale şi bani.

Întreaga finanţare a suportat-o familia Nicoară, Eugen cu soţia sa, Maria, angajând împrumuturi cu diverse termene de rambursare. Lucrarea a fost mare, efortul, la fel, dar acestea au fost definitivate prin elanul extraordinar, prin responsabilitatea, sacrificiul şi curajul acelor oameni. Până la cel de-al Doilea Război Mondial, spitalul din Reghin, construit din banii lor de către soţii Nicoară, a fost renumit în întreaga Transilvanie. La 19 februarie 1923, Eugen Nicoară a fost ales preşedinte al Astrei reghinene, funcţie culturală de care s-a achitat cu cinste, înfiinţând mai multe biblioteci săteşti, implicându-se în programele de învăţământ ale şcolilor, promovând acţiuni de educaţie extraşcolară în direcţia economiei casnice, economiei rurale şi a instrucţiei sanitare. A înfiinţat mai multe cămine culturale, a organizat serbări şi conferinţe.

Pentru activitatea sa a fost premiat şi decorat cu Ordinul "Steaua României" clasa I, Meritul cultural, Premiul Academiei Române "Năsturel Herescu". După război însă inevitabilul s-a produs, ambii soţii fiind supuşi de către executorii regimului comunist din Reghin la un adevărat calvar, în intenţia de terfelire şi călcare în picioare a adevăratelor valori.

Astfel că în 1945, Garda populară maghiară l-a arestat în campania de purificare a cadrelor medicale, apoi, în 1950, i-au naţionalizat abuziv casa. Aşa a ajuns Eugen Nicoară dintr-un distins medic care vorbea cinci limbi, cu specializări la Budapesta, Viena, Paris şi Berlin, să trăiască pe propria piele torturile şi mizeriile închisorilor din Târgu Mureş, Aiud, Ghencea, Fundulea şi Delta Dunării. După eliberarea din puşcărie, doctorul Nicoară a făcut mai multe memorii la Ministerul Sănătăţii prin care cerea reîncadrarea sa la spital, însă nu a primit niciodată răspuns, astfel că ultimii ani din viaţă au fost teribili.

În data de 3 mai 1985 trupul neînsufleţit al celui mai iubit doctor al Reghinului, aşezat pe carul mortuar, a fost condus pe ultimul drum de sute de reghineni, de la ultimul său domiciliu, de pe strada Şcolii nr. 5, până la Cimitirul Bisericii Ortodoxe Române "Sfânta Treime", unde îşi doarme somnul de veci alături de soţia sa, dr. Maria Nicoară, şi pe a cărui criptă tronează cuvintele "Iisuse, cu puterea Învierii Tale, înviază sufletele noastre".

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Şi eu vă mulţumesc.