Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Domnule doctor, de la dumneavoastră aşteptăm şi mai multă consistenţă. O să vă rog să luaţi cuvântul, nu înainte de a-l anunţa pe domnul Radu Bogdan Ţîmpău, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule doctor, vă ascultăm cu maximă atenţie.

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, vreau să vă spun că domnul Stan nu este cu nimic contagios.

Şi astăzi vom vorbi despre "Dincolo de staţia terminus a sănătăţii româneşti". Să vedem ce mai este.

Guvernul României a pierdut foarte mult atunci când premierul Emil Boc nu l-a desemnat pe domnul Cseke Attila ministru al justiţiei. Nu pentru ca ar fi fost neapărat un ministru mai eficient decât domnul Cătălin Predoiu, ci pentru ca a fost numit ministru al sănătăţii.

În primele săptămâni de mandat ale domnului ministru, până şi Ronald MacDonald s-a cutremurat de groază, simţind vuietul reformei pe cale să se nască.

Şi iată că, după 20 de ani de poticneli, reforma sistemului sanitar este pe cale să reuşească. Definitiv...

Folosindu-şi impresionantele puteri de persuasiune, domnul ministru a reuşit să obţină un buget exorbitant pentru sănătate, despre care, probabil într-un moment de rătăcire, chiar domnia sa a declarat că se va termina în a doua jumătate a anului.

Probabil că, la final de mandat, odată cu finalizarea reformei, ministrul va lăsa moştenire un sistem sanitar de înaltă performanţă, în care medicii şi asistenţii vor dănţui în jurul pacientului, lansând incantaţii către spiritele pământului spre grabnica vindecare, iar profesorii universitari se vor consulta cu Mama Omida pentru stabilirea unei conduite terapeutice optime.

Am cerut în Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor alocarea a 8% din PIB pentru sănătatea românilor, dar mi s-a dat McTaxa şi coplata, iar mulţi dintre colegii mei m-au privit ironic, întrucât banii erau necesari în altă parte. În fond, mai erau atâţia kilometri de autostradă de făcut, atâtea săli de sport şi patinoare de ridicat. Le-am explicat atunci ca un buget al sănătăţii redus la jumătate din necesar reprezintă jumătate de pat, jumătate de ventilator, jumătate de pungă de sânge, traduse în fapt prin reducerea la jumătate a şanselor de supravieţuire.

Între timp, colegii mei care nu vor să se specializeze în şamanism pleacă în număr din ce în ce mai mare către state retrograde care risipesc în mod stupid, în plină criză economică, peste 8% din PIB pentru sănătatea cetăţenilor. Probabil un rol important îl au pachetul salarial generos oferit din inimă de autorităţile române, ca şi condiţiile de muncă excelente desprinse doar parţial din evul mediu.

Suntem în staţia terminus a medicinei româneşti, iar dincolo de ea e doar linia moartă. De aceea voi fi lângă pacienţii şi colegii mei atunci când îşi vor cere în stradă sănătatea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Doctore, mulţumim foarte mult. E un lucru foarte bun să fiţi lângă bolnavi.