Parliamentary debates

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

În ordine, domnul Florin-Cristian Tătaru are cuvântul.

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică se numeşte: "Dezvoltarea durabilă şi ţintele de dezvoltare ale economiei româneşti acum şi în viitor".

Stimaţi colegi,

Am dorit să mă adresez astăzi dumneavoastră pentru a pune în discuţie o problemă pe care eu o consider vitală, şi anume dezvoltarea durabilă.

S-au scris multe, s-au făcut o mulţime de strategii şi de planuri, avem parte şi de expertiză europeană şi chiar de strategiile care sunt funcţionale în acest domeniu. Toate programele operaţionale şi naţionale sunt de fapt strategii de dezvoltare durabilă, sectoriale, şi care ar trebui să ducă la atingerea obiectivelor, cu condiţia atragerii majorităţii fondurilor europene, cu condiţia absorbirii acestora.

Problema pe care o ridic şi pe care sigur o cunoaşteţi este că, fără un sprijin suplimentar, cu resurse împrăştiate în toate domeniile, unele sectoare care pot deveni strategice, în sensul de motoare de dezvoltare economică, rămân într-un stadiu lent de dezvoltare. Din punctul meu de vedere, în ritmul actual, nu vom ajunge nicăieri sau, dacă vom reuşi, va fi într-o perioadă extrem de îndelungată de timp. Or, aceasta înseamnă un handicap, înseamnă o greşeală sau rea-voinţă. Oricare din acestea sunt o ruşine pe obrazul nostru, al tuturor.

Supravieţuirea astăzi nu mai este un model de trai, stimaţi colegi, trebuie să vrem mai mult pentru că putem mai mult. Îmi veţi spune, poate, că visez, însă vă spun că economiile - model - şi nu vorbesc neapărat de economiile puternice - au găsit nişe de dezvoltare, cărora le-au acordat o atenţie şi o importanţă deosebită, au alocat fonduri mai multe, au pregătit politici inteligente pe termen mediu şi lung şi au ieşit din neputinţă. Unele dintre aceste economii nici nu au intrat în recesiune.

Din anii '90, în România, au fost definite ca domenii prioritare după prăbuşirea industriilor: infrastructura, IT&C, turismul, agricultura şi mediul, însă niciuna dintre acestea nu a primit un sprijin semnificativ. Toate sectoarele au primit firimituri din bugetul de stat, care, până la urmă, le-a asigurat statutul de pretendent la fonduri publice şi atât. Uneori şi corupţia le-a distrus evoluţia. Eu ştiu că avem atât de multe localităţi fără apă şi fără canalizare, avem şcoli nereparate, avem spitale fără condiţii decente, dar eu vă spun astăzi cu toată responsabilitatea: această stare de lucruri, aceste neajunsuri le avem pentru că am rămas în aceeaşi concepţie că trebuie să dezvoltăm totul şi nimic.

Trebuie să fim conştienţi că, într-o lume puternic concurenţială, trebuie să ne găsim locul şi rolul şi, pentru că întotdeauna am avut ceva de spus în acest colţ de lume, sunt sigur că vom reuşi să ne găsim menirea, afirmată în mod puternic şi vizibil pentru această ţară.

Ca atare, vin în faţa dumneavoastră şi vă cer, stimaţi colegi, să îndrăznim să concepem un viitor mai bun pentru această ţară, să avem curaj să mergem pe dezvoltarea predilectă a unor domenii sau sectoare care să scoată o dată pentru totdeauna economia şi societatea din neajunsuri. Cine spune că nu se poate este fie ignorant, fie prins în modurile precare de existenţă ale noastre de până acum.

Vă provoc deci să găsim şi să găsiţi, să susţinem şi să susţineţi ceea ce aduce o dezvoltare durabilă, aşa cum funcţionează în toate statele civilizate. Ne plângem că a fost secetă anul acesta, că producţia a fost slabă şi că preţul mâncării a crescut. Dar dacă ne uităm doar la vecinii unguri, ca să nu mergem mai departe, vom vedea că, în aceleaşi condiţii, au producţii considerabile şi în acest an şi realizăm că suntem aproape ultimii în domeniu. Nu există agricultură fără un sistem de irigaţii performant. Şi nu spun doar că nu am fost în stare să îl salvăm pe cel moştenit de la regimul comunist, n-am fost în stare însă să îl realizăm integral la nivel naţional şi nu suntem capabili să îl pregătim pentru secolul acesta. Duc mai departe raţionamentul şi vă spun că de strategia pe domeniul gestionării apei la nivel naţional este nevoie, ca o ironie, desigur, ca de aer.

Dacă nu sunteţi la curent cu studiile despre încălzirea globală şi pe care statele serioase le au de câţiva ani, pe simulările acestora apare probabilitatea ca această zonă a Europei să îşi schimbe semnificativ climatul temperat şi continental şi să rămână din ce în ce mai mult fără apă. Ca atare, gestionarea corectă a resurselor de apă înseamnă pentru viitor exact aceeaşi preocupare ca şi preocuparea pentru petrolul necesar oricărei economii. Însă, de acum, statele puternice nu se mai preocupă atât de petrol, cât de energii alternative, pompează sume enorme în cercetare şi stimulează piaţa să încorporeze noile dimensiuni de dezvoltare.

Timpul cârpelilor a trecut, stimaţi colegi, şi dacă nu vrem să intrăm în aceeaşi ciorbă a guvernării fără direcţie, vă propun să trecem la abordări mai serioase, chiar dacă mai grele. N-am putut să reformăm industriile după revoluţie, n-am putut să ne păstrăm cele mai profitabile afaceri ale statului român de grija altora, dar, dacă nu putem să ne pregătim viitorul împreună, înseamnă că renunţăm din start la speranţă.

Am supravieţuit în secole fără direcţie şi suntem oarecum maeştri în această privinţă. Însă Evul Mediu s-a terminat pe la 1800. Pentru profesorii din secolul al XIX-lea, care au visat la şcoala românească, la geniile promovate şi recunoscute pe plan european începând cu mijlocul secolului al XX-lea, doar visul şi profesionalismul lor au fost fundamentul succesului. Atâta resursă umană are acest popor, cât e nevoie pentru a deveni o civilizaţie şi o cultură majoră în Europa.

Mă gândesc la disputa între doi coloşi ai culturii, care visau la o civilizaţie românească, şi mă refer la Nae Ionescu şi Constantin Noica, care demonstrau în scrierile lor potenţialul uriaş al acestui popor. Şi chiar dacă Nae Ionescu îl avertiza pe Noica asupra destinului tragic şi asupra necesităţii neîmplinirii în civilizaţie în detrimentul împlinirii personale în transcendent, eu cred că coloana vertebrală a acestei naţiuni poate fi repusă pe verticală şi pusă la treabă.

De aceea, consider că este momentul, să punem pe tapet planuri serioase de dezvoltare durabilă. Va trebuie să reluăm pe fundamente serioase dezbaterea referitoare la regionalizare, nu în sensul segregării, ci, inteligent, în sensul dezvoltării. Deşi periculoasă această temă pentru o societate aflată în derivă, tema regionalizării poate fi sensul regăsirii noastre. Este momentul - şi nu pentru că vine o campanie electorală - pentru ridicarea ştachetei.

Este momentul redeşteptării naţionale.

Vă mulţumesc.

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

Mulţumesc frumos, domnule deputat.