|
Domnul Ion Eparu: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Nu era nicio problemă dacă schimbam ordinea. Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Este sau nu este nevoie de o nouă lege a educaţiei?". Stimaţi colegi, Începând din 1 iunie, până la sfârşitul anului şi poate chiar mai mult, vor fi dezbateri pe noul Proiect de Lege a educaţiei. În ceea ce mă priveşte, am afirmat de nenumărate ori că principalul obiectiv al acestui mandat parlamentar îl reprezintă schimbarea Legii nr. 1/2011, o lege impusă, care a bulversat întregul sistem de învăţământ românesc. Acum avem ocazia să schimbăm acele aspecte pe care practica didactică le-a demonstrat ca fiind neaplicabile. Şi totuşi, mulţi dintre cunoscuţii mei mă întreabă: "Iar schimbăm Legea educaţiei?". Inevitabil, mi-am pus şi eu această întrebare. Eu cred că este mare nevoie să schimbăm actuala Lege a educaţiei. Problema este cum o schimbăm. În numele celor care au ameţit urmărind schimbările legislative, în loc să-şi vadă de predare, de pregătire, de învăţare, eu spun că trebuie să avem în sfârşit o reformă în adevăratul sens al cuvântului, o lege care să aibă valoare şi peste doi ani, şi peste patru, şi în 2025. Să nu uităm că Legea educaţiei a fost schimbată de peste 60 de ori din 1989 până astăzi. Sunt total împotriva schimbărilor impuse fără consultarea factorilor direct implicaţi de efectele acestor schimbări. Ca atare, fără să ne pripim, dar şi fără să tergiversăm, trebuie să ne implicăm în aceste dezbateri. Cum se vor organiza ele, astfel încât să avem puncte de vedere pertinente de la profesorii din toate sectoarele din învăţământ, de la elevi şi părinţi, de la inspectoratele şcolare? Spre deosebire de alte mandate în care prea zeloşii miniştri au reformat priorităţile naţionale - învăţământul şi sănătatea - după concepţia proprie, evident incompletă, iar rezultatele se văd foarte bine de câţiva ani, de data aceasta avem posibilitatea să aducem îmbunătăţiri. Este o oportunitate, dar şi o obligaţie. Dacă nu ne mobilizăm acum, nu vom mai avea dreptul să criticăm rezultatul. De aceea, eu sper că, în urma dezbaterilor, cei mai mulţi vor fi de părere că avem nevoie de o reformă a educaţiei şi se vor implica, în lunile care urmează, în trasarea cu responsabilitate a liniilor principale de lucru. Nu spun că forma care va fi adoptată în urma dezbaterilor nu va fi perfectibilă, dar cred că nu este nimeni împotriva adaptării şi a îmbunătăţirii pe parcurs a aspectelor minore. Învăţământul trebuie nu numai să ţină pasul cu evoluţia societăţii, ci chiar să-i anticipeze direcţiile de dezvoltare. Detaliile pot fi puse la punct din mers, dar important este să avem esenţialul, iar noi aceasta nu am avut până acum: baza sănătoasă. Şi fără o lege solidă, care să aibă acest rol fundamental, nu facem decât să irosim, din nou, efort, timp şi bani, ca să ne găsim în scurtă vreme în acelaşi punct concentrat de nemulţumire şi nevoie de reformă. Vă mulţumesc foarte mult. Prof. univ. Ion Eparu, deputat, Colegiul nr. 10 Prahova.
|