|
Domnul Ovidiu Victor Ganţ: Stimate domnule preşedinte, Stimate doamne şi domni deputaţi, La 1 decembrie 2018 românii au sărbătorit 100 de ani de când Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, a decretat Unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Noi, germanii din România, am sărbătorit împreună cu ei. Nu a fost o atitudine formală, ci una din convingere, bazată pe argumente foarte puternice. Pe români şi germani îi leagă o convieţuire de aproape 900 de ani pe aceste meleaguri, odată cu aşezarea saşilor în Transilvania, începând cu sec. al XII-lea. La o lună - 8 ianuarie 2019 - după adoptarea Rezoluţiei de la Alba Iulia, saşii adunaţi la Mediaş, în cadrul Adunării Generale, au dat o declaraţie care prevedea următoarele: "... sprijinindu-se pe dreptul autodeterminării popoarelor, poporul săsesc din Transilvania îşi exprimă adeziunea la Regatul României şi transmite poporului român salutările sale frăţeşti şi sincere, felicitări pentru îndeplinirea idealurilor sale naţionale". Şi "... îşi exprimă speranţa că poporul şi statul român, căruia poporul săsesc îi pune la dispoziţie toată destoinicia sa, va avea o atitudine dreaptă şi demnă faţă de el ...". Şi "Poporul săsesc a adoptat Rezoluţiile Adunării Naţionale de la Alba Iulia, în timp ce Congresul de Pace va trebui să asigure în mod egal dreptate şi libertate atât pentru naţiunile mari, cât şi pentru cele mici; ... speră şi crede că şi ceilalţi concetăţeni germani îi vor urma exemplul alăturându-se noului stat...". Respectiv, "Deplin conştienţi de importanţa hotărârii sale, poporul săsesc se consideră astăzi un membru al Regatului Român, iar pe fiii şi fiicele sale ca cetăţeni ai acestei ţări". Ulterior şi şvabii bănăţeni au procedat similar. Ambele decizii au fost prezentate la Paris Congresului de Pace, contribuind la decizia favorabilă României, atât în cazul Transilvaniei, cât şi al Banatului, pentru că au atestat faptul că şi o minoritate relevantă numeric s-a pronunţat în mod democratic, plebiscitar în favoarea Unirii. Împreună, românii şi germanii, au luptat în Revoluţia din 1989 pentru dărâmarea comunismului şi înscrierea ţării pe un drum al libertăţii şi democraţiei. Atunci când românii şi-au dorit să adere la NATO şi UE, minoritatea germană i-a susţinut necondiţionat prin demersuri de politică externă. A contribuit esenţial la extinderea şi aprofundarea relaţiilor cu Republica Federală Germania. România a încheiat cu succes negocierile de aderare la Uniunea Europeană, cu sprijinul Germaniei, care ulterior, prin vocea cancelarului doctor Angela Merkel, a decis ca aderarea să se producă la 1 ianuarie 2007 şi, deci, să nu fie amânată, aşa cum solicitau unii. Acest eveniment istoric s-a produs în mod simbolic sub Preşedinţia Germaniei a Consiliului Uniunii Europene. În decembrie 2014, românii l-au ales cu largă majoritate ca Preşedinte al României pe Klaus Werner Iohannis, un etnic german de confesiune luterană, dând expresie relaţiilor frăţeşti dintre majoritatea românească şi minoritatea germană, care, deşi redusă numeric, a demonstrat că reprezintă un factor activ de echilibru şi progres în societatea românească. Astăzi, când România este pe cale să preia pentru prima oară Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, minoritatea germană este din nou alături de români, susţinându-i în realizarea cu succes a acestui demers. Totodată, şi pe germanii din România îi preocupă viitorul comun într-o Europă unită. Ne dorim o Românie democratică, prosperă, în care statul de drept şi justiţia independentă să constituie valori fundamentale, spre binele nostru, al tuturor. Vom lupta pentru acest deziderat, în ciuda atacurilor josnice, a defăimărilor şi jignirilor publice la adresa noastră, formulate de unii politicieni din PSD şi ALDE, respectiv propagandişti aflaţi în slujba lor, pentru că avem convingerea că aceştia sunt total nereprezentativi pentru poporul român. Poporul român poate să conteze pe loialitatea, solidaritatea şi susţinerea minorităţii germane, spre binele ţării noastre, România. Vă mulţumesc frumos.
|