Parliamentary debates

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

Domnul Nicolae-Miroslav Petreţchi, Grupul minorităţilor. Se pregăteşte domnul Vasile Cocoş, PSD.

Domnul Nicolae-Miroslav Petreţchi:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Tema declaraţiei politice - "Criza politică afectează parlamentarismul real".

Societatea românească priveşte consternată polemicile aprinse, dar sterile, în jurul problemei completării, înlocuirii sau răsturnării Guvernului. Deşi reţeta constituţională este destul de limpede, protagoniştii de ambele părţi se prefac a nu o vedea.

Nu-mi propun acum, la această tribună, să fiu mesagerul decepţiei populaţiei. O poate constata fiecare om politic, în parte, ascultând cu bună-credinţă vocile oamenilor. Ţin să atrag atenţia asupra unui efect aparte şi deosebit de grav al crizei provocate şi întreţinute.

Se aduc în discuţie efectele politice, economice, sociale, administrative ale crizei. Fie că s-au produs, fie că sunt iminente, ele sunt reale. Dar, sub privirile noastre, ale aleşilor prin vot direct şi universal, ale componenţilor Parlamentului - "organul reprezentativ suprem al poporului român", cum îl numeşte Constituţia -, o consecinţă directă este chiar ştirbirea, diminuarea, limitarea parlamentarismului. Polemicile se poartă vituperant în legătură cu rolul Parlamentului în dezlegarea acestei încurcături.

În primul rând e vorba de faptul grav că, prelungindu-se criza, de dragul unor calcule electorale, prima victimă sigură e chiar Parlamentul.

Să mă explic - făcând abstracţie de activitatea legiferatoare sau de învestire a Guvernului, armele directe ale deputatului sau senatorului sunt întrebările, interpelările şi moţiunile simple. Acestea reprezintă modalitatea concretă de a rezolva problemele comunitare pe care ni le pun alegătorii.

Sunt vacante posturile unor ministere importante. Cui să ne adresăm cu problemele stringente? La adresa cui să punem întrebări, să facem interpelări ori să introducem moţiuni simple?

Practic, ministerele se află acum în afara controlului politic parlamentar. Unii colegi poate cred, în mod superficial, că ne putem adresa miniştrilor interimari sau, când şi acestora le-a expirat mandatul, secretarilor de stat. Fals, absolut fals! Un asemenea paliativ n-are niciun suport constituţional şi nici în Legea de organizare a Guvernului nr. 90/2001.

Am studiat cu atenţie legea şi fac trimitere la art. 26 alin. (3), art. 27 alin. (3), art. 31, art. 46, art. 47 alin. (l) şi art. 48. Normele respective nu permit ca ministrul interimar sau secretarul de stat să fie asimilat ministrului. Or, conform Constituţiei, parlamentarul se adresează ministrului, şi asta nu întâmplător sau din considerente protocolare, ci pentru că parlamentarul pune întrebări şi face interpelări nu ca un solicitant sau purtător de influenţă, ci în virtutea răspunderii politice pe care numai miniştrii o au, nu şi înalţii funcţionari din ministere.

Concluzia este că demersurile adresate altor persoane decât persoana ministrului pot fi privite ca intervenţii particulare sau încercări de influenţare privată.

Solicit, deci, să se ia act, de către toţi protagoniştii crizei politice, de faptul că prelungirea acesteia, în scopuri electorale, ne împiedică să utilizăm principalele noastre modalităţi de reprezentare a cetăţenilor României, adică afectează însuşi parlamentarismul. Pseudodemocraţia ştirbeşte democraţia reală.

Vă mulţumesc.

Deputat Nicolae-Miroslav Petreţchi.

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

Mulţumesc frumos.