Parliamentary debates

Domnul Ilie Dan Barna:

Mergem la Grupul PNL.

Rodica-Luminiţa Barcari? Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Rodica-Luminiţa Barcari:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În ultimele luni, opinia publică a fost consternată de incidente grave produse în spitalele din România. La Botoşani, la Târgu Jiu şi chiar în judeţul din care provin, în Ialomiţa, la Urziceni, mass-media a semnalat situaţii grave, unele cu urmări tragice şi acuzaţii de malpraxis sau de management defectuos la nivelul unităţilor spitaliceşti. Dincolo de tuşele exagerate în care o parte a mass-media alege să prezinte realitatea, dincolo de apetenţa unor persoane care lucrează în media, de a valorifica fake news, ori de a reflecta în mod tendenţios situaţia din spitale, este de apreciat demersul jurnalistic care face cunoscute şi asemenea cazuri reale din sistemul medical care ar trebui să protejeze integritatea fizică şi psihică a cetăţenilor, dar care, iată, din păcate, oferă şi contraexemple, cu repercusiuni grave asupra oamenilor.

Atunci când se caută cauzele pentru deficienţele din sistem, pentru ce nu funcţionează aşa cum ar trebui, se îndreaptă atenţia de multe ori spre finanţare şi se acuză insuficienţa resurselor financiare sau dotarea deficitară a unităţilor medicale. Însă viaţa a demonstrat că nu este mereu astfel şi că în multe dintre cazuri problema vizează calitatea resursei umane care îşi asumă funcţia de conducere în spitale. Ironia este că uneori spitale bine dotate nu beneficiază şi de un management corespunzător şi se discută adesea în spaţiul public, în mass-media, despre inadecvare. Despre cum oameni nepregătiţi, nepotriviţi profesional, managerial, uman, pentru a îndeplini un asemenea rol, sunt numiţi la conducerea spitalelor şi se dovedesc incapabili să gestioneze corespunzător respectivul rol.

Un astfel de exemplu ar putea fi acela al Spitalului "Anghel Saligny" din Feteşti, unde la ora actuală, ca şi în ultimii ani, managementul instituţiei echivalează cu instaurarea fricii şi a terorii în rândurile angajaţilor. "Eşti cu noi sau împotriva noastră!" pare a fi sloganul conducerii, care, sub aparenţa legalităţii, adoptă, de fapt, măsuri discreţionare, concediază, sancţionează membri ai personalului harnic şi bine pregătit, pentru simplul fapt că oamenii nu sunt de acord cu stilul de management, cu felul arbitrar şi îndoielnic în care este cheltuit banul public, cu măsurile radicale care afectează negativ actul medical şi, deci, serviciile acordate pacienţilor. Sporurile sunt acordate preferenţial, medici excepţionali sunt izolaţi sau îndepărtaţi, aparatura medicală nouă, cumpărată cu fonduri europene, e ţinută ascunsă şi stă nefolosită.

La acest spital există un management dictatorial, care a determinat, în ultima perioadă, mai mulţi angajaţi ai instituţiei să părăsească respectivul loc de muncă, în mod voit, pentru că nu au mai suportat stresul la care au fost supuşi, mediul de lucru tensionat şi în care este accentuată lipsa de respect faţă de angajaţi, fie ei medici, asistenţi medicali, personal auxiliar.

Conform legii în vigoare, spitalele din municipii şi oraşe se află în subordinea primăriilor care, de cele mai multe ori, în funcţie de culoarea politică dominantă, numesc manageri, indiferent dacă ei au competenţe în domeniu sau nu. Aşa se explică lipsa de dialog şi modul în care a înţeles să conducă acest manager o unitate spitalicească până de curând etalon în judeţul Ialomiţa, atât prin resursele materiale, cât şi cele umane pe care le posedă.

S-au făcut petiţii, scrisori, atât către primarul din Feteşti, cât şi către Ministerul Sănătăţii, s-au exprimat multe nemulţumiri în comunitate. Situaţia este cunoscută şi totuşi rămâne la fel, pentru că nimeni nu face nimic. Personalul medical se chinuieşte să îşi facă meseria în condiţii de stres. Mai mult, sunt monitorizaţi în mod arbitrar, la ordinul managerului, inclusiv pentru comportamentul lor pe reţelele de socializare.

Dacă ar fi să folosim o metaforă în acest caz, asociată temei supuse atenţiei dumneavoastră, ar fi aceea a organismului aparent sănătos, dar care poate ascunde unele boli neştiute, suferinţe în stare latentă şi care ies la iveală, sunt descoperite în situaţii acute, de criză. Aşa şi în situaţia de management medical defectuos. După ce se întâmplă ceva grav, dezvăluit de presă ori de către pacienţi ori salariaţi disperaţi, după ce răul se va fi produs, se iau unele măsuri. Poate că sunt găsiţi vinovaţi şi se dau sancţiuni. Corpul de Control al ministrului poate veni, analiza şi constata deficienţe, incompetenţă şi management defectuos. La presiunea publică autorităţile locale sau judeţene pot decide schimbarea din funcţie a unor manageri de spitale.

Ştim, însă, că se recomandă în medicină să prevenim mai degrabă decât să tratăm. Şi atunci oare nu ar trebui să aplicăm acest principiu şi în privinţa managementului spitalelor?

Nu este necesar să ne raportăm la statistici şi să fie un număr mare de cazuri grave. Este de ajuns să fie unul singur care are consecinţe tragice, costul unei vieţi omeneşti sau afectarea unor oameni. Să nu mai vorbim despre evidentul prejudiciu de imagine al oricărui partid cu care este asociat managerul incompetent numit şi păstrat în funcţie.

Iată de ce, pentru a se evita astfel de situaţii, de aici, de la tribuna Camerei Deputaţilor, trag un semnal de alarmă şi vă cer sprijinul pentru modificarea legii aferente, astfel încât concursul pentru ocuparea funcţiei de manager într-un spital să fie organizat de către Ministerul Sănătăţii, cu probe care să pună în evidenţă capacitatea unui profesionist de a conduce corect o instituţie medicală.

Vă mulţumesc.

Domnul Ilie Dan Barna:

Mulţumesc şi eu.