Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamna Anna-Lili Farkas.

Se pregăteşte doamna Luminiţa Iordache.

Doamna Farkas Anna-Lili:

Bună ziua, domnule preşedinte.

Bună ziua, stimaţi colegi,

"Cine nu are bătrâni, să-şi cumpere"

"A îmbătrâni este singurul mijloc de a trăi mai mult", spunea francezul Voltaire. Este un lucru firesc, pe care nu îl putem nega. Dar oare a trăi mai mult este o stare demnă şi dezirabilă pentru marea majoritate a persoanelor de vârsta a treia?

Îmi pun această întrebare deoarece se apropie data de 1 octombrie, Ziua internaţională dedicată persoanelor vârstnice, o zi a cărei semnificaţie mi-aş dori să o pot observa manifestându-se mult mai vizibil în comportamentul general al societăţii faţă de bătrânii săi.

Cu siguranţă admitem cu toţii că respectul faţă de persoanele vârstnice, precum şi faţă de orice persoană este o chestiune de responsabilitate şi onoare. Aceasta pentru că fără să ne dăm seama, vom fi trataţi de copiii noştri la fel cum i-am tratat şi noi pe bătrâni şi pe părinţi. Este un lanţ al slăbiciunilor, din care nu putem ieşi decât prin acordarea respectului faţă de toţi bătrânii noştri.

Privind în jur ne confruntăm însă cu o realitate cruntă a vremurilor contemporane: din ce în ce mai multe persoane, care au crescut copii cărora le-au creat un drum în viaţă, se găsesc în situaţia de a rămâne singuri, fără sprijin, tocmai în perioada cea mai vulnerabilă a vieţii lor. Este un aspect absolut trist şi revoltător.

Chiar dacă viaţa bătrânilor a devenit o temă a discursului politic, acest fapt în sine nu este suficient. Vreau să cred că această tematizare nu rămâne doar la nivelul enunţurilor frumos ornate cu o vagă compasiune filantropică.

Doresc să atrag atenţia, pe această cale, tuturor pentru a ne sensibiliza asupra condiţiei respectabile şi vulnerabile a acestor persoane, pentru a ne manifesta solidaritatea cu dânşii, mai ales în aceste vremuri deosebit de grele.

Mulţi şi-au pus şi îşi pun întrebarea firească: oare facem tot posibilul ca aceşti oameni, într-adevăr, să simtă demnitatea îmbătrânirii? Şi, într-un final, cine trebuie să aibă grijă de bătrânii noştri?

Consider că răspunsul nu poate fi decât unul singur: familia, societatea, şi nu în ultimul rând noi, clasa politică. Asta pentru că mult prea multe sunt problemele nerezolvate, mult prea multe nevoi neîmplinite şi prea multe datorii ale societăţii faţă de această categorie de cetăţeni neachitate.

Bătrânii au nevoie de o lume care să nu-i uite, să nu-i abandoneze, să nu-i trateze fără stimă. Pentru că până la urmă valoarea cea mai importantă a civilizaţiei omeneşti este veriga de legătură între cei tineri şi cei vârstnici.

Sper că toate organizaţiile de voluntariat, în acest an al voluntariatului, o să facă ceva de 1 octombrie, de Ziua Vârstnicilor.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Şi eu vă mulţumesc, doamnă deputat.