Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

O rog pe doamna Carmen Hărău, din partea Grupului parlamentar al PNL, să poftească. Şi se pregăteşte domnul Ioan Dîrzu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Doamna colegă, aveţi cuvântul.

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice este "S.O.S. Hunedoara". Şi pentru că am atâtea motive să cer ajutor politic pentru municipiul meu, i-am spus "S.O.S. Hunedoara, capitolul I".

Sunt de puţină vreme în politică şi am marele dezavantaj de a nu fi un politician experimentat. Dar am marele avantaj de a nu fi un politician rutinat şi mă deranjează, ca politician nou al României, faptul că trăim într-o lume care se confruntă cu un mare paradox. Din punct de vedere economic, resursele par a fi absorbite într-un cazan uriaş, în numele unei globalizări generatoare de efecte pozitive, sinergice. Iar rezultatele care se obţin utilizând aceste resurse, se împart, nu neapărat pe criterii valorice clare, între zone teritoriale geografic delimitate în regiuni, în ţări, în continente.

În alte epoci, cei care mânuiau "polonicul" şi făceau împărţeala purtau arme şi se numeau ocupanţi. Învinseseră pe câmpul de luptă şi îndurai această umilinţă resemnat de faptul că erai mai puţin viteaz sau aveai o armată mai puţin numeroasă sau mai puţin dotată tehnic...

Acum, cei care mânuiesc "polonicul" au întotdeauna gulere scrobite şi cravată, folosesc computerul şi, din ce în ce mai puţin, stiloul. Te tratează civilizat, cu atenţie, cu aparentă îngăduinţă. "Nu noi suntem cei care dorim privatizările companiilor româneşti de stat. Această concluzie s-a desprins ca ultimă soluţie. De ce nu aţi eliminat pierderile?" ne-a întrebat elegant şeful delegaţiei FMI, Erik de Vrijer, care s-a întâlnit la Parlament cu membrii Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din care fac şi eu parte, în 28 ianuarie acest an.

Ce poţi răspunde când, de abia acum, după ani şi ani de management îndoielnic, Guvernul scutură "căpuşele" de pe Hidroelectrica, Oltchim sau CFR Marfă?

Şi ce poţi să spui când însuşi Preşedintele ţării recomandă medicilor şi asistentelor şcoliţi pe bani româneşti să plece la muncă în alte ţări, producând efecte pozitive în altă parte?

Pe mine mă doare răspunsul pe care l-au găsit tinerii într-un refren dintr-un hit la modă: "Nu ne-am născut în locul potrivit". Aţi remarcat acest refren?

Răspunsul pe care noi, politicienii USL, trebuie să-l avem în faţa acestor provocări este gestionarea eficientă şi onestă a resurselor ţării! Trăim într-o ţară atinsă de criza economică în al cincilea ei an, dar şi de guvernarea Boc-Ungureanu, arogantă şi nesăbuită într-o astfel de perioadă. Un stat hipertrofiat, dar slab, fragilizat de corupţie a generat situaţii atât de grave care au aruncat în sărăcie extremă mari colectivităţi de oameni. O astfel de colectivitate este populaţia municipiului Hunedoara.

Cei mai mulţi parlamentari au sentimentul că se confruntă cu situaţii identice sau mai rele. Acestora le voi atrage atenţia asupra câtorva elemente care diferenţiază Hunedoara de alte zone:

1. În Hunedoara nu există, practic, teren roditor, astfel încât încercările de a mai completa veniturile cu producţie agricolă eşuează;

2. În ultimul deceniu, o parte însemnată a populaţiei a trăit pe seama fierului vechi dezafectat din vechiul combinat, inclusiv din afaceri negre cu fierul vechi. De curând, această supapă de supravieţuire s-a blocat, pe de o parte, datorită faptului că fierul vechi e pe sfârşite, iar pe de altă parte deoarece determinarea actualului Guvern a făcut ca evaziunea fiscală din zona aceasta de activitate să fie mult diminuată;

3. Emigraţia economică a muncitorilor buni, altă supapă de supravieţuire a zonei, nu mai funcţionează, pe măsură ce Spania, Italia, Grecia au intrat în criză şi îi trimit pe hunedoreni acasă.

Municipiul Hunedoara este, un alt paradoxal pe care l-am constatat ca politician, unul dintre locurile cele mai disperate din România la acest moment, deşi poate renaşte în folosul lui, al zonei şi al ţării prin existenţa aici a Castelului Corvinilor care s-a încăpăţânat să reziste.

În absenţa unor programe de redresare economică, declar, cu toată responsabilitatea, că Hunedoara stă pe un butoi cu pulbere care riscă să explodeze.

Stimaţi colegi,

Lordul Acton spunea, cu referire la unele instituţii ale statului că "oamenii nu pot fi făcuţi mai buni de către stat, dar ei pot fi cu siguranţă înrăiţi". Deşi ştiu lucrul acesta, deşi ştiu că nici locuitorii din alte colegii pe care dumneavoastră le reprezentaţi în Parlament nu o duc bine în România anului 2013, vă rog să aveţi răbdarea şi îngăduinţa de a vă apleca asupra situaţiei speciale a Hunedoarei.

Nu contez pe recunoştinţa, că recunoştinţa e o floare rară, a contribuţiei seculare pe care Hunedoara mea a avut-o în construcţia ţării acesteia, (de care, ce-i drept s-a cam ales praful). Dar pot conta, şi vă rog, stimaţi colegi, să luaţi acest aspect în considerare, pe perspectiva de dezvoltare turistică pe care o poate oferi Castelul Corvinilor pentru toată această zonă de ţară. Iar faptul că, din cauza sărăciei nu s-au putut aloca bani nici măcar la nivelul a 700.000 de euro pentru reparaţii urgente la acest obiectiv, riscând ca din acest motiv să se surpe zidul de sprijin şi să se producă grave avarii din cauza apei care pătrunde prin acoperişul spart, dovedeşte că vocea disperată a Hunedoarei nu s-a făcut auzită şi înţeleasă.

Eu sunt vocea Hunedoarei, acum, în Parlament.

Vă informez, în încheiere, că în 28 ianuarie 2013, am ridicat această problemă în faţa reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europene care au fost foarte favorabili propunerii mele de a se identifica şi de a se aloca din fonduri europene o axă de circa 1 miliard de euro pentru Ministerul Culturii cu destinaţia "restaurare monumente" în perioada 2014-2020, idee cu care sunt de acord acum şi autorităţile româneşti.

Totuşi, până atunci, există urgenţe legate de pericolul unor deteriorări grave ale Castelului şi mă voi adresa, în acest sens, tuturor autorităţilor care pot interveni în sprijinul restaurării acestui obiectiv istoric şi cultural din patrimoniul mondial, demers care poate da Hunedoarei o şansă de relansare economică, iar hunedorenilor, dreptul de a spera la mai bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, doamna deputat.

Vă informez, stimaţi colegi, că durata maximă a unei intervenţii este de trei minute şi vă rog să vă limitaţi la acest timp, ca să creăm posibilitatea tuturor celor interesaţi să-şi susţină declaraţia, să o poată face, pentru că avem un număr foarte mare de solicitanţi.