Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit pe domnul deputat Ion Răducanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, pentru a-şi prezenta declaraţia şi-l rog pe domnul profesor Vasile Popeangă, din acelaşi grup parlamentar, să se pregătească.

Stimate coleg, microfonul vă aparţine.

Domnul Ion Răducanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Corporaţia face legislaţia".

"Munţii noştri aur poartă/Noi cerşim din poartă-n poartă", aşa spunea Octavian Goga.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

România a fost, este şi va rămâne o ţară frumoasă şi bogată, cu resurse importante, cu oameni primitori, iubitori de patrie şi neam.

În planurile francmasoneriei mondiale de dominare a lumii prin deţinerea puterii cu ajutorul aurului, România este recunoscută ca fiind "pământul făgăduinţei", Noul Ierusalim sau viitorul centru spiritual al planetei.

După Revoluţia din decembrie 1989, unii politicieni români, transformaţi în oameni de stat, au înstrăinat tot ce se putea, de la petrol la gaze, ape şi resurse minerale, păduri, terenuri, fabrici, bănci, respectând cu umilinţă, îngenuncheaţi, ordinele venite de la forţele financiare şi politice externe străine fiinţei noastre naţionale.

Toate guvernele postdecembriste au vândut câte ceva din industria naţională şi băncile româneşti pe bani puţini, cu care au plătit pensii şi salarii sau au construit câţiva kilometri de autostrăzi la preţuri exorbitante. Privatizarea, la ordin, a resurselor energetice a pus în mâna capitalului străin, a corporaţiilor multinaţionale, bunăstarea românilor, care acum poate fi considerată o simplă lozincă.

Astăzi suntem în situaţia de a vinde corporaţiei Roşia Montană Gold Corporation cea mai de preţ bogăţie a ţării, aurul, exploatat din minele transilvănene de 2000 de ani.

Convingerea mea, este că proiectul Roşia Montană nu este unul de "utilitate publică şi de interes naţional deosebit", ci un proiect de siguranţă naţională.

Proiectul de lege trimis în Parlament este catalogat de Ministerul Justiţiei ca fiind vădit neconstituţional, de Academia Română ca fiind "o prostie, o mare greşeală, dacă nu chiar o crimă", iar de o mare parte din mass-media "un act de înaltă trădare naţională".

Proiectul de lege este uimitor prin conţinutul extrem de îngăduitor şi protector faţă de corporaţia care se consideră investitor strategic, încât oricine îl citeşte se întreabă instantaneu cine a făcut proiectul: statul român sau corporaţia RMGC? Pentru cine lucrează factorii decidenţi din ministerele care trebuie să avizeze tehnic şi juridic acest proiect: pentru RMGC sau pentru România? Cine-i plăteşte? Statul român sau RMGC?

Eu, deputatul Răducanu Ion, nu voi vota niciodată un astfel de proiect, cel puţin din următoarele motive:

1. Mediul natural şi patrimoniul naţional, odată distruse, nu mai pot fi înlocuite şi nici aurul înstrăinat nu mai poate fi adus înapoi.

2. Plaiurile lui Avram Iancu şi Horia nu trebuie să devină o gigantică rezervaţie de cianură, cauzată de utilizarea a peste 200 de mii de tone de cianură, lăsate libere în natură, în sol sau în apă. Zona Alburnus Major trebuie să rămână o oază de frumuseţe, un ţinut turistic de excepţie, încărcat de istorie, cultură şi arheologie. Posibilitatea certă ca zona să devină parc arheologic de patrimoniu mondial, sub protecţia UNESCO, contravine aberantei decizii guvernamentale de a declara zona monoindustrială.

3. Statul român şi instituţiile sale de specialitate pot şi trebuie să demonstreze poporului român că au capacitatea de a gestiona exploatarea aurului şi argintului cu forţe proprii. Avem puterea financiară pentru un astfel de proiect, fie şi numai prin reducerea evaziunii fiscale cu câteva procente, avem mineri care vor să muncească acolo, avem nevoie de aur pentru rezerva naţională, fie că Banca Naţională a României sau guvernatorul său vor sau nu vor să cumpere aurul românesc. Ţara Moţilor are nevoie de locuri de muncă, dar create de Guvernul României.

Nu cred că din doctrina liberalismului românesc a dispărut deviza "prin noi înşine".

4. Campania publicitară otrăvită şi bine plătită şi de o parte, şi de alta are drept scop să exploateze simbolic sărăcia locală, să creeze în subconştientul locuitorilor zonei ideea că această corporaţie este salvatoarea moţilor, nerealizând că locurile de muncă create vor fi temporare, iar corporaţia canadiană are intenţia vădită de a-şi multiplica valoarea acţiunilor cotate la bursa din Toronto, maximizându-şi profitul, pentru ca la un moment dat să-şi vândă drepturile de proprietate asupra capitalului său. E trist faptul că maximizarea profitului pe bursă va fi expresia sustenabilităţii afacerii de către statul român, cu ştiinţă sau fără ştiinţă.

5. Partea nevăzută a înţelegerilor dintre reprezentanţii statului şi reprezentanţii corporaţiei RMGC poate fi de natura clientelismului politic şi a corupţiei, dacă avem în vedere incredibilele favoruri legale propuse de proiect, precum şi conexiunile dintre persoanele implicate.

6. Nici logica economică sau setea de locuri de muncă, nici deciziile politice ad-hoc nu pot fi mai presus de interesul naţional adevărat, şi nu inventat.

Şi nu în ultimul rând, minereurile cu conţinut de metale rare din zona auriferă şi argintiferă, a căror valoare depăşeşte de peste patru ori valoarea aurului, constituie un motiv în plus ca problema Roşia Montană să fie o problemă de siguranţă naţională.

Cărbunii aprinşi sunt acum în mâna noastră, a parlamentarilor români, graţie unor politicieni care acum au încredere în Parlament.

Avem puterea şi conştiinţa să votăm în interes naţional? Cu certitudine! Dacă nu acum, atunci când?

Suntem în măsură să oferim moţilor o şansă pentru viaţă, într-o zonă dezvoltată durabil şi sănătos? Cu siguranţă, daca ne iubim ţara.

Merităm o ţară, nu o colonie!

Vă mulţumesc.

Ion Răducanu, deputat Colegiul nr.4 Timişoara.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule coleg.

Am rugămintea, stimaţi colegi, pentru că astăzi există un interes foarte mare din partea parlamentarilor puterii în sprijinul Guvernului, prin numeroase declaraţii politice, să vă încadraţi în termenul regulamentar de 3 minute, pentru a putea cât mai mulţi dintre dumneavoastră să vă prezentaţi declaraţiile de la microfonul Camerei.