Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon acum pe domnul deputat Stelian Dolha, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, deputat de Bistriţa. Îl salut. Şi îl rog să se pregătească pe domnul deputat Dan-Cristian Popescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Vă salut şi eu.

Declaraţia mea politică se intitulează simplu: "Proiectele făcute din birou nu funcţionează în agricultură".

Bunele intenţii nu sunt suficiente atunci când vrei din căldura unui birou să creezi o măsură care să funcţioneze în viaţa reală. Este o lecţie pe care, din păcate, funcţionarii din ministere şi cei care îi conduc nu reuşesc să o înveţe. Un ultim exemplu dintr-o lungă serie este recent adoptatul HG pentru ajutoarele de minimis, destinate cumpărării în fiecare comună a unui tanc de răcire a laptelui.

Hotărârea de Guvern în cauză, 859 din 6 noiembrie 2013, are premise generoase: alocă aproape 71 de milioane de lei, prevăzuţi în bugetul din 2014 al Ministerului Agriculturii, pentru a ajuta asociaţiile micilor producători de lapte să facă faţă obligativităţii de a vinde lapte conform din 1 ianuarie 2014. Confruntaţi cu acest termen limită, responsabilii din Ministerul Agriculturii au măsurat, au luat statisticile la analizat, au făcut calcule şi au emis următorul algoritm: dacă asigurăm câte 5000 de euro pentru fiecare comună doar pentru asociaţiile crescătorilor care au între 1 şi 5 capete de bovine, împuşcăm doi iepuri: o dată îi obligăm pe micii crescători să se asocieze, dar le oferim şi ajutor celor care nu-şi permit să cumpere un tanc de răcire pentru a livra lapte conform.

Socoteala din birourile ministerului nu se potriveşte deloc cu cea din târg, dar nici cu alte legi care tocmai intră în vigoare şi care au fost create tot în laboratoarele aceleiaşi instituţii.

Fermierii se întreabă pe bună dreptate ce să facă în cazul celor care au "ghinionul" să aibă 6 vaci ori 7? Să-i dea afară din asociaţiile deja constituite sau să-şi facă altele fără ei? Apoi cum să se asocieze în comunele cu multe sate răsfirate pe zeci de kilometri? Cine să ia subvenţia dacă la concurenţă sunt şapte sate şi ajutorul se dă pe comună şi cum să ajungă în maxim 2 ore, termenul pentru laptele conform, la tancul de răcire dacă distanţele sunt mari între aceste sate? Fac curse de viteză zilnic?

Să facem un studiu de caz pe realitatea din Bistriţa-Năsăud, un judeţ aflat din punctul de vedere al numărului de bovine în topul 8 pe ţară, ca să realizaţi cât de departe e realitatea de socoteala ministerului. Există aici 166 de asociaţii ale crescătorilor organizate la nivel de sate şi cătune. Din acestea doar 6 îndeplinesc condiţiile în privinţa numărului de capete. Niciuna nu este organizată însă la nivelul unei comune întregi, deci niciuna nu corespunde HG-ului.

Dincolo de aceste cifre şi clivaje, mai există un aspect pe care fermierii nu reuşesc să-1 înţeleagă. Cum rămâne cu noua Lege 297/2013 privind stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui, care tocmai a intrat în vigoare şi care-i obligă să încheie din 2014 contracte de vânzare a laptelui crud? Aşadar, este nevoie de asociaţii puternice, capabile să presteze acest serviciu pentru toţi crescătorii unei comunităţi, care trebuie să se întărească şi nu să dividă, aşa cum îi invită noul HG.

Dincolo de toate aceste consideraţii, invit oficialii Ministerului Agriculturii să găsească o altă formulă pentru acordarea unui sprijin care să ţină cont atât de spiritul legilor existente, cât şi de nevoia de a unifica, şi nu de a dezbina micile comunităţi de fermieri. Şi-i mai invit să coboare în teritoriu şi să afle direct de la sursă care sunt nevoile celor pentru care scriu aceste reglementări.

Cu respect, deputat liberal bistriţean, Stelian Dolha.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.