Parliamentary debates

Doamna Rodica Nassar:

Domnul deputat Ovidiu Ganţ. Urmează domnul deputat Vasile Horga.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, stimată doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţie politică cu ocazia Zilei Naţionale a Republicii Federale Germania, la 25 de ani de la reunificare.

La finele celui de-al Doilea Război Mondial, generat de către Germania nazistă, continentul european a fost divizat prin ceea ce se va numi Cortina de Fier. Estul continentului, eliberat de către Armata Roşie, a fost separat de Occident vreme de cinci decenii. Armata Roşie, care a uitat să mai plece, a impus în statele reunite mai târziu în Pactul de la Varşovia regimuri comuniste. Victimă a unui astfel de regim a căzut şi partea de Est a Germaniei. Partea de Vest a adoptat o constituţie democratică, a început procesul de reconciliere cu Franţa, proiect care a generat ulterior Uniunea Europeană, a pus în aplicare Planul Marshall, refăcându-şi economia distrusă de război, a devenit membru NATO, adică partea lumii libere. Partea de Est, condusă de un regim comunist impus de către Uniunea Sovietică şi care şi-a terorizat cetăţenii prin intermediul STASI, a devenit parte a Pactului de la Varşovia, a construit o economie neperformantă şi a privit cu ostilitate către Republica Federală Germania.

Această stare de fapt s-a perpetuat până în noaptea de 3 octombrie 1990, când mii de oameni au sărbătorit la Berlin reunificarea Germaniei. RDG a aderat la Republica Federală Germania, iar germanii aveau să trăiască din nou în acelaşi stat. Acest lucru a fost posibil, pe de o parte, datorită Revoluţiei paşnice din RDG, a căderii Zidului Berlinului de la care trecuseră doar 329 de zile, a unor negocieri complicate şi a unor decizii cu implicaţii enorme pentru Germania, Europa şi întreaga lume. Reunificarea a fost posibilă şi datorită revoluţiilor din Europa de Est, generate de cele două cuvinte ale lui Mihail Gorbaciov - transparenţă şi reformă (Glasnost şi Perestroika) care au determinat cursul reformator din această parte a continentului.

Dorinţa germană de reunificare a fost primită cu reţinere de către Marea Britanie, Franţa, dar şi de Uniunea Sovietică, care cerea ca Germania reunificată să nu devină parte a NATO. Poziţia favorabilă a Statelor Unite ale Americii şi determinarea politică a cancelarului Helmut Kohl şi a guvernului său au dus la realizarea reunificării. Fereastra de oportunitate a fost conştientizată de către decidenţii vest-germani şi fructificată. Analizând evenimentele ulterioare putem specula că ratarea momentului ar fi amânat pentru multă vreme realizarea năzuinţei poporului german (un an mai târziu s-a produs puciul împotriva lui Mihail Gorbaciov). La reunificarea Germaniei, preşedintele federal de atunci, Richard von Weizsäcker, a spus: "Noi, germanii, suntem conştienţi de responsabilitatea noastră şi vrem să slujim unei Europe unite care trăieşte în pace".

Reunificarea Germaniei a însemnat de facto şi de jure extinderea spre Est a Uniunii Europene (cel mai important proiect pacificator din Europa) şi a NATO, proces în care, din fericire, a devenit parte şi ţara noastră.

Astăzi, la 25 de ani de la reunificarea Germaniei, putem constata cu bucurie că România şi Germania au relaţii bilaterale excelente în toate domeniile, că suntem aliaţi şi parteneri în NATO şi Uniunea Europeană şi că împărtăşim aceleaşi valori în ceea ce priveşte pacea, libertatea şi democraţia. Sper ca pe baza acestora, împreună cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, să depăşim dificultăţile actuale cu care ne confruntăm, cum ar fi: conflictul din Ucraina sau problema refugiaţilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Ovidiu Ganţ, deputat al Forumului Democrat al Germanilor din România.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumim şi noi.