Parliamentary debates

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică din această zi vizează aşa-zisa reformă din educaţia românească.

Am trăit s-o vedem şi pe asta, să vedem cum un guvern tehnocrat vine acum să restructureze mecanismul filozofic şi forma de organizare şi de structurare a educaţiei româneşti, în esenţă, dincolo de aparenţe, mergând chiar la principiile fundamentale ale educaţiei româneşti, aşa cum le ştim noi de la Spiru Haret încoace. Şi a trebuit să vină un ministru cu un nume predestinat: domnul tehnocrat Adrian Curaj. Dacă era un alt ministru, în momentul de faţă, probabil, întreaga opinie publică şi mass-media ar fi explodat. Dar cum este un ministru tehnocrat, dumnealui ştie mai bine, pentru că este tehnocrat!

Domnul Curaj vine cu câteva idei absolut năucitoare, în opinia mea.

În primul rând, a constituit o comisie de restructurare a Planului-cadru de educaţie, compusă din ONG-işti, compusă din activiştii care apără tot felul de cauze, compusă din persoane abonate pe la anumite emisiuni la televizor, din politruci, din indivizi dogmatizaţi ideologic într-o anumită zonă - neomarxistă, bineînţeles, cum bine s-a spus mai devreme, chiar de la acest microfon - şi câteva, 3, 4 personalităţi academice respectabile, bineînţeles în minoritate faţă de grosul acestei comisii, şi luate mai mult ca să... pur şi simplu, în momentul în care vor apărea critici, să... da, vedeţi, au fost şi domnii respectivi. Dar domnii respectivi, bineînţeles, sunt folosiţi pentru pura imagine a acestei aşa-zise reforme.

Sistemul nostru de educaţie, aşa cum a fost conceput acum 100 de ani de Spiru Haret, este unul dintre cele mai bune din lume, hai s-o spunem corect! A fost sursă de inspiraţie pentru educaţia din numeroase ţări occidentale, pentru sistemul educaţional din Japonia. Este un sistem de educaţie care scoate olimpici pe bandă rulantă şi care scoate specialişti în toate ştiinţele posibile, de la real la uman şi invers, care sunt peste tot în lume şi ne reprezintă cu cinste. Nu înţelegem de ce trebuie restructurat. Pur şi simplu, pentru că vrem, aşa, o ţară ca afară şi domnul Curaj vine să ne înveţe pe noi cum să trăim, cum să simţim, vine să dea o nouă conotaţie morală şi filozofică specificului românesc şi identităţii româneşti, din perspectiva educaţiei copiilor şi tinerelor generaţii. Mi se pare absurd!

Dar ceea ce vrea să facă mi se pare şi mai grav. Avem de-a face, de fapt, cu o relativizare a întregului mecanism de educaţie şi a principiilor fondatoare ale învăţământului românesc. Totul trebuie relativizat, trebuie făcut varză. Trebuie să ajungem şi noi, nu-i aşa, ca anumite ţări, unde te duci într-o unitate de învăţământ şi eşti mai curând dogmatizat, eşti îndoctrinat, unde nu înveţi nimic, unde nu ţi se formează nici caracterul, unde nu ai niciun fel de deprinderi practice.

S-o luăm: orele de limba română trebuie să scadă, nu-i aşa? Oricum, limba română deranjează, trebuie să vorbim o romgleză, precum e la modă acum.

Limba latină, eliminată. Nu contează că limba latină are un rol fundamental în medicină, în biologie, în chimie, în studiul istoriei, al arheologiei, nu contează absolut deloc! Nu contează că limba latină se leagă inclusiv de mecanismele gramaticale ale limbii române, nu contează deloc. Nu contează că se studiază aproape în toată Europa.

De asemenea, ora de istorie trebuie scoasă în decor. În locul istoriei ni se propune educaţie pentru societate, pentru că nu trebuie să deranjăm, nu trebuie să mai fim noi ăia răi. Păi cum noi, românii, ne permitem noi să pretindem că suntem o naţiune veche, o naţiune demnă şi respectabilă în Europa, că suntem un stat naţional unitar? Cum să ne permitem aşa ceva?!

Sau, Doamne fereşte, să mai amintim că timp de 400-500 de ani am apărat această Europă de pericolul musulman. Nu se poate aşa ceva! Trebuie să scoatem istoria, trebuie s-o relativizăm, trebuie să învăţăm tot felul de stupizenii, corect politice, în locul istoriei neamului românesc. Pentru că nu contează ce au făcut Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Decebal, Carol I, Brătienii, Maniu, Iorga sau mai ştiu eu, chiar Regele Mihai. Contează pur şi simplu cum îndoctrinăm noua generaţie. Şi o îndoctrinăm într-un chip neomarxist, pentru că înlocuim istoria cu ce? Cu educaţie pentru drepturile copilului.

Şi pentru ce îmi trebuie educaţie pentru drepturile copilului? Păi, bun, să ştie şi copilul respectiv cum poate să facă o plângere penală sau cum poate să fabrice un dosar penal profesorului, părintelui, nu? Să fim şi noi ca Norvegia.

Şi apoi, educaţie interculturală. Păi, bun, trebuie să ne pregătim pentru multiculturalism. Că noi, românii, care suntem răi, murdari, vorbim urât, nu respectăm comandamentele care se exprimă din afara ţării, trebuie să ne disciplinăm, trebuie să respectăm ceea ce ni se spune, nu-i aşa? Şi domnul Curaj vine acum şi ne învaţă.

De asemenea, nici ştiinţele reale nu sunt deloc privilegiate. Trebuie să amestecăm matematica cu informatica, trebuie să amestecăm biologia cu chimia şi cu fizica, să vorbim despre ştiinţe, că totul e relativ, nimic nu contează. Nu există nimic în realitate decât îndoctrinare, decât dogmă şi decât dorinţa unora de a reconstrui lumea, după chipul şi asemănarea unor ideologi fără Dumnezeu, fără identitate, fără cultură şi fără moralitate, care au distrus Europa, au însângerat-o de vreo câteva ori, au provocat nişte războaie mondiale, au aruncat lumea în aer. Dar nu contează, pentru că totul nu e decât din cauza noastră, a naţionaliştilor, mai ştiu eu, a cruciaţilor şi aşa mai departe.

Şi vine domnul Curaj şi ne învaţă. Vine cu echipa dumnealui de ONG-işti şi ne predă, aşa, o lecţie, o să ne înveţe frumos şi o să producă un sistem de educaţie românesc care pur şi simplu nu va mai da naştere la absolut nicio formă de valoare, va fi antielitist, neconcurenţial, relativizează, deopotrivă, şi matematica, şi fizica, dar şi istoria ori limbile clasice. Pur şi simplu, să învăţăm despre de toate şi nimic şi să fim, aşa, îndoctrinaţi, pentru că, nu-i aşa, totul e frumos, totul e bine atunci când respectăm ordinele care ni se trasează de undeva din afara ţării.

Pur şi simplu sunt absolut uluit de acest efort de distrugere a învăţământului românesc, la care domnul ministru Adrian Curaj şi echipa din jurul dumnealui contribuie în această perioadă.

Mi s-ar părea corect ca domnul Curaj ori să-şi retragă acest proiect şi să recunoască că a greşit - cu toţii greşim, e omeneşte să greşim, chiar şi tehnocraţii greşesc, şi roboţii se mai blochează sau rămân fără baterii -, şi să-şi retragă acest proiect, care mi se pare o aberaţie cap-coadă şi nici n-are rost să discutăm pe fond, care duce în derizoriu ideea de educaţie, duce în derizoriu ideea de ştiinţă, duce în derizoriu ideea de cultură, de artă, de tehnologie, de progres, duce în derizoriu ideea de fiinţă naţională, duce în derizoriu ideea de construcţie a unor personalităţi puternice pentru generaţiile care vin.

Ori, dacă nu-şi retrage acest proiect, mai există o variantă: demisia. Putem şi fără domnul Curaj, am mai avut mulţi alţi miniştri de educaţie, înaintea Domniei Sale, vor mai urma şi alţii...

Părerea mea, că domnul Curaj trebuie să retragă acest proiect, absolut neinspirat, absolut lipsit de orice normă de ştiinţă şi de etică în materia educaţiei ori, dacă nu doreşte să şi-l retragă să demisioneze. Şi este rolul nostru, al Parlamentului, să impunem linia conducătoare în educaţia românească, nu rolul unei comisii opace, mandatate de un Guvern temporar.

De aceea, cred că domnul Curaj ori îşi retrage acest proiect nefericit şi neinspirat şi recunoaşte cu bun simţ faptul că a greşit, ori pur şi simplu pleacă şi se întoarce de unde a venit înainte să fie ministru. Eu cred că avem nevoie de o educaţie, aşa cum este ea concepută de peste 100 de ani, educaţie care a creat conştiinţe, care a creat valori, care a creat valori materiale şi spirituale deopotrivă, care a dat mari personalităţi, atât din domeniul tehnic în domeniul ştiinţelor de înalt nivel, din domeniul artelor şi culturii, cât şi în domeniul cunoaşterii omului ca pe ceea ce este el cu adevărat.

Vă mulţumesc. Daniel Gheorghe, deputat al PNL de Ilfov. (Aplauze.)

Domnul Ludovic Orban:

Mulţumesc, domnule Daniel Gheorghe.