|
Domnul Corneliu Bichineţ: În celebra sa carte, "Munci şi zile", Hesiod, gânditor antic grec, a vorbit pentru prima dată despre vârstele umanităţii, vârsta cea mai frumoasă fiind vârsta de aur, care se confundă la ins cu vârsta copilăriei. Iar la greci era perioada lui Pericle, când totul era din belşug, echilibru, seninătate în viaţă. Trecerea timpului degradează viaţa oamenilor. Şi Hesiod vorbeşte de vârsta de argint, cea de bronz şi ajunge, în contemporaneitatea sa, să vorbească de vârsta de fier, când totul era greu, dificil - insecuritatea insulei. Unde vreau să ajung cu această introducere? Vreau să ajung la cea de-a doua armată a ţării, aşa cum o numeau foştii lucrători ai CFR, în ţara noastră. Pentru că a vorbi de prima armată a ţării este un nonsens, deoarece dacă ministrul apărării nu a făcut armata, nu cred că are sens să vorbim despre prima armată a ţării, care este în disoluţie. Însă acelaşi lucru se întâmplă şi cu a doua armată a ţării - purtau cu demnitate uniforma ceferiştii. Am stat de vorbă în perioada aceasta cu ceferişti de rang înalt, cu ceferişti de rang mediu, cu şefi de gări, cu lucrători în depou, cu lucrători pe linia ferată, cu "Naşul", chiar. Şi toţi se plâng că traversează o perioadă deosebit de dură. Viaţa lor este grea şi nu ştiu cum să mai scoată cămaşa. Sesizaţi - a spus şi colegul de la UDMR, astăzi - că o dată la o lună trei trenuri deraiază de pe şine. Hoţii de fier vechi fură şinele, le desfac. Cei care sunt îndrăgostiţi de cupru desfac cablurile. În gări se aude tot mai răguşit câte un glas al unui şef de gară, aflat într-o incintă mizeră, care anunţă: Stimaţi călători, trenul de alaltăieri va pleca poimâine sau, cu şanse foarte bune, mâine! În aceste condiţii, eu trebuie să dau un răspuns celor care m-au interogat, de la CFR. Şi cer ministrului transporturilor, care s-ar părea că e singur, cuc, să facă un statut al ceferistului, pentru că aceşti oameni au nevoie de aşa ceva. De asemenea, pentru că am aflat că domnul preşedinte Iohannis, acum o săptămână, era aproape hotărât, şi după o săptămână, ştiindu-i ritmul dumnealui, alert, s-a cam hotărât să facă referendum, eu îi sugerez o întrebare şi îi dau şi posibilitatea să-şi asume paternitatea: Are dreptul Iohannis să lege justiţia la ochi? Unii vor răspunde da, iar cei care ştiu ce e cu justiţia vor spune nu, pentru că justiţia oricum este oarbă. Vă mulţumesc. Corneliu Bichineţ, PMP, Vaslui.
|