Parliamentary debates

Domnul Alexandru Rafila:

Domnul deputat Nicolae-Miroslav Petreţchi, de la Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

De la Grupul parlamentar al PSD, se pregăteşte domnul deputat Mihai Weber.

Domnul Nicolae-Miroslav Petreţchi:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu de puţine ori am reiterat de la această tribună faptul că drumul constituţional de legătură a parlamentarului cu membrii Executivului îl constituie întrebările şi interpelările, sperând că astfel pot atrage atenţia funcţionarilor aflaţi în subordinea membrilor Guvernului, împuterniciţi cu formularea şi redactarea răspunsurilor, să-şi revizuiască atitudinea atunci când analizează problemele semnalate de parlamentari, în special în perioada de distanţare socială.

Cu toate acestea, unii reuşesc, în continuare, să se abată de la problemele ridicate, fie răspunzând incomplet, fie evitând subiectul, furnizând date eronate ori transmiţând răspunsul unui alt parlamentar.

Din păcate, toate acestea au loc în condiţiile în care şi aşa circuitul întrebări - interpelări - răspunsuri este unul care rămâne de multe ori paralizat, acestea ajungând cu mult după termenele prevăzute în Regulament, unele chiar cu întârziere de câteva luni, după ce devin sterile.

Ar fi normal, dacă tot există această intermediere, ca măcar Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul să confrunte răspunsul primit de la ministerul întrebat/interpelat cu întrebarea/interpelarea care i-a fost adresată, observând dacă răspunsul este serios şi dacă semnalările au fost analizate obiectiv sau nu.

Mă întreb, ce s-a schimbat după ce tot mai mulţi colegi au solicitat să se acorde mai multă atenţie şi seriozitate răspunsurilor oficiale transmise deputaţilor şi senatorilor, fără să fie nesocotite întrebările legitime adresate de parlamentari?

Din păcate, nimic! Această sfidare a relaţiilor normale dintre Parlament şi Executiv de către unii funcţionari împuterniciţi cu formularea şi redactarea răspunsurilor rămâne o dovadă asupra faptului că schimbarea, în unele cazuri, şterge responsabilitatea pentru problemele deja cunoscute, reluându-se totul de la capăt, într-un perpetuum mobile al lipsei de răspundere.

Un caz punctual poate fi identificat la Ministerul Educaţiei, unde, doar anul trecut, până la mijlocul lunii februarie, pentru 4 întrebări şi interpelări adresate, am primit răspuns doar la două dintre ele, iar timpul de răspuns a fost depăşit, în toate cazurile, de la una până la trei săptămâni, la nicio întrebare nefiind acordat un răspuns serios, ba din contră, a fost evitat până şi subiectul întrebării.

Momentan, asemenea cazuri de atitudine, care afectează în mod practic parlamentarismul, sunt restrânse, însă, chiar şi aşa, acestea demonstrează că simptomele bolii care duce la dispariţia oricărui simţ al responsabilităţii faţă de problemele semnalate de cetăţeni încă nu au dispărut, în unele cazuri rămânând, în continuare, un balast ce se transmite de la un mandat ministerial la altul.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, prin neacordarea atenţiei cuvenite acestor practici nocive, riscăm să transferăm acest stil de muncă paralizant şi generaţiilor viitoare, lucru pe care, cu siguranţă, nu ni-l dorim.

Vă mulţumesc.

Deputat Nicolae-Miroslav Petreţchi.

Domnul Alexandru Rafila:

Mulţumesc, domnule deputat.