Parliamentary debates

Doamna Cristina-Mădălina Prună:

Continuăm cu Grupul parlamentar al USR.

Îi dau cuvântul domnului deputat Nicu Fălcoi.

Domnul Nicu Fălcoi:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "32 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. Adevărul, ca datorie".

Mi-aş fi dorit ca împlinirea a 32 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 să ne găsească sub alte auspicii.

Ca unul care reprezint aici, în Parlamentul României, Timişoara, oraşul în care pe 16 decembrie 1989 a început revolta populară care a dus la înlăturarea regimului comunist, pot spune, cu amărăciune, că avem puţine motive să ne uităm liniştiţi în ochii românilor.

Dosarul Revoluţiei este nefinalizat. Cei care-şi plâng în fiecare decembrie morţii nu pot spune că, oficial, s-a stabilit adevărul şi că li s-a făcut cuvenita dreptate. Încă nu ştim când anume cei vinovaţi pentru crimele de atunci vor plăti în faţa istoriei, ca gest de minimă reparaţie. Şi nu avem încă adevărul oficial, adevărul care să fie scris în cărţile de istorie pentru generaţiile care vor veni. Pentru că noi, ceilalţi, aceia care eram suficient de maturi în decembrie 1989, am înţeles destul de repede cine s-a aliniat atunci în spatele "tătucului" Ion Ilici Iliescu.

Restauraţia de atunci s-a întâmplat foarte rapid. Ion Iliescu şi clica lui au vrut pentru România nu libertate şi democraţie, ci o "democraţie originală". Adică un neocomunism care să le conserve unora privilegiile de castă.

Timişoara şi-a plâns zilele acestea morţii. În acele zile ale lui decembrie 1989 au fost acolo, pe străzi şi în balconul Operei, înainte ca Ceauşescu să fugă, oameni care n-au avut absolut nicio garanţie că vor scăpa cu viaţă. Au riscat tot pentru libertate. Oamenii aceia n-au avut absolut nimic de-a face cu cohortele de nomenclaturişti, securişti şi oportunişti cocoţaţi pe valul revoltei populare după fuga dictatorului.

Am vorbit cu mulţi dintre aceia care au participat atunci la Revoluţie şi pot să vă spun un lucru, cât se poate de clar, niciodată - dar niciodată! - nu vom fi credibili în ochii acelor oameni numai cu vorbe, oricât ar fi ele de frumoase.

Le datorăm românilor adevărul despre revoluţie şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi de crime. Ar fi o formă - fie şi târzie! - de a le face dreptate celor care au fost făcuţi atunci cenuşă şi aruncaţi în gurile de canal de la Popeşti-Leordeni. Celor aruncaţi în gropile comune.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sunt mândru că reprezint Timişoara în Parlamentul României. Această calitate, de reprezentant al oraşului care în 20 decembrie 1989 a fost declarat primul oraş liber de comunism din România şi în care s-a strigat pentru prima dată "Jos comunismul!" şi "Libertate!", mă şi responsabilizează. Aşa că vreau să vă reamintesc că, acum, în aceste zile, când marcăm împlinirea a 32 de ani de la Revoluţie, încă avem o datorie neonorată. Da, le datorăm românilor adevărul şi o raportare cu respect la această ţară şi la valorile pentru care, în decembrie 1989, au murit oameni nevinovaţi. Suntem datori să arătăm, prin ceea ce facem, că cinstim memoria celor care au murit atunci pentru libertate şi pentru mai binele României şi al cetăţenilor ei.

Vă mulţumesc.

Nicu Fălcoi, deputat al USR, Circumscripţia electorală nr. 37 Timiş.

Doamna Cristina-Mădălina Prună:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.