Parliamentary debates

Domnul Ciprian-Constantin Şerban:

Domnul Ovidiu Ganţ.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pe 21 aprilie vom sărbători 30 de ani de la semnarea la Bucureşti a Tratatului privind cooperarea prietenească şi Parteneriatul în Europa între România şi Republica Federală Germania.

Tratatul este foarte important în sine, dar şi în contextul acelor ani, pentru că, după Revoluţie, România a făcut paşi înapoi sub regimul Iliescu. Trebuie amintit că imediat după Revoluţie, în ianuarie 1990, prietenii noştri germani şi-au arătat susţinerea pentru naţiunea română. Guvernul Helmut Kohl a oferit gratuit curent electric, în valoare de 100 de milioane de mărci, pentru ca populaţia României să nu îngheţe în acea iarnă, iar mii de cetăţeni germani, asociaţii, bisericile evanghelică şi catolică au trimis convoaie de ajutoare în România. Acum, la rândul nostru, noi, cei din minoritatea germană, facem, alături de partenerii noştri germani, la fel ca mulţi alţi cetăţeni ai României, tot ce este posibil în sprijinul ucrainenilor afectaţi de război. Aceasta demonstrează odată în plus că sintagma "Parteneriatul în Europa", conţinută în titlu, nu este întâmplătoare, ea păstrându-şi mai mult ca oricând actualitatea.

Guvernul Kohl ştia de atunci că, odată cu reunificarea Germaniei, calea spre extinderea Uniunii Europene şi a NATO era deschisă şi pentru fostele ţări comuniste, inclusiv România. Prietenii noştri germani ştiau că locul României este în Uniunea Europeană şi NATO şi că vom fi parteneri apropiaţi.

Totodată, datorăm deciziei Guvernului Federal faptul că, începând cu 2002, cetăţenii români au circulat fără vize în Uniunea Europeană, dar şi încheierea la timp a negocierilor de aderare, în decembrie 2004. Să subliniem aici eforturile fostului comisar Günter Verheugen în acest sens.

Mai mult decât atât, deşi existau voci politice puternice care solicitau amânarea aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană cu un an, datorăm tot Germaniei faptul că aderarea s-a produs la termenul prevăzut, 1 ianuarie 2007, sub preşedinţia germană a Uniunii Europene. Acest aspect are pentru mine valoare de simbol. Doamna cancelar, doctor Angela Merkel, a fost aceea care, atunci când s-a cerut amânarea, a spus: "Nu", citez: "Pacta sunt servanda".

Revenind la tratat, acesta a avut şi prevederi de maximă importanţă atât pentru minoritatea germană, cât şi pentru politica ţării noastre în domeniul minorităţilor naţionale, care este o adevărată poveste de succes a României democratice.

Aceste prevederi au avut urmări concrete, extrem de favorabile pentru comunitatea noastră, care a beneficiat de un sprijin enorm din partea celor două ţări. De altfel, nimic din ceea ce am realizat nu ar fi fost posibil fără sprijinul României şi Germaniei.

În egală măsură, ţin să subliniez că activitatea Forumului Democrat al Germanilor din România a fost spre binele întregii societăţi din ţara noastră, nu numai al minorităţii germane, şi totodată îndreptată spre extinderea şi aprofundarea relaţiilor dintre cele două ţări.

În plan economic Germania este principalul nostru partener comercial - 33 de miliarde de euro în 2021 - şi principalul investitor în economia românească, conform Băncii Naţionale, generând sute de mii de locuri de muncă.

Parteneriatul dintre România şi Germania în Uniunea Europeană şi NATO este astăzi mai strâns ca niciodată, fapt dovedit şi de criza generată de războiul din Ucraina.

Ca atare, la acest moment de bilanţ, putem afirma cu convingere că tratatul de prietenie româno-german reprezintă un mare succes pentru toate cele trei părţi implicate: România, Germania şi minoritatea germană din România.

De aceea, ca reprezentant al minorităţii germane în Parlamentul României, doresc să exprim, în numele comunităţii noastre, mulţumiri celor două parlamente, celor două guverne şi tuturor persoanelor care ne-au sprijinit în decursul acestor 30 de ani.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Ciprian-Constantin Şerban:

Vă mulţumesc.