Parliamentary debates

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Doamna Maria Cernit.

Doamna Maria Cernit:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Declaraţia mea de astăzi se intitulează "Constanţa - oraş creştin, nu decor mitologic". Stimaţi colegi, Astăzi este 21 mai - o zi cu dublă semnificaţie: prăznuirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, şi, totodată, Ziua Constanţei - oraşul meu de suflet, locul pe care l-am ales pentru a trăi, a munci şi a-mi întemeia o familie. Un oraş cu o istorie milenară, dar cu o administraţie care, din păcate, nu îi face întotdeauna cinste. Aş putea vorbi despre străzile pline de gropi, despre şantierele începute şi abandonate sau despre ruinele care, din nefericire, au ajuns să fie imaginea Constanţei. Dar despre toate acestea s-a vorbit şi se tot vorbeşte de ani buni. Constănţenii, dar şi turiştii, le văd şi le simt la fiecare pas. Astăzi, însă, vreau să atrag atenţia asupra unei alte probleme - una mai puţin discutată, dar cu un impact profund asupra identităţii locale. Săptămâna trecută, Guvernul României a aprobat modelul oficial al steagului municipiului Constanţa. Un drapel alb, pe care apare reprezentată zeiţa Fortuna - divinitatea norocului în mitologia romană, ţinând în mână Cornul Abundenţei. Timp de aproape trei decenii, însă, întreaga comunitate a adoptat în mod neoficial un alt simbol: un drapel care îi înfăţişa pe Sfinţii Constantin şi Elena. Nu era un simbol impus prin hotărâri de consiliu şi nici aprobat prin vreun act administrativ, ci unul asumat de constănţeni - purtat cu mândrie în procesiuni religioase, arborat la balcoane în zile de sărbătoare şi utilizat chiar de primărie. Deşi nereglementat, el avea viaţă, sens şi memorie. Astăzi, în schimb, ni se propune un nou steag: rece, abstract şi fără legătură reală cu identitatea oraşului. Oare de ce? Care este motivul pentru care alegem altceva decât ceea ce ne reprezintă? Oraşul nostru poartă numele marelui împărat Constantin, care întruchipează începutul creştinării Imperiului Roman şi proclamarea libertăţii religioase - două repere esenţiale în devenirea Europei creştine şi culturale de astăzi. Cred cu toată convingerea că Tomisul, poarta de răsărit a creştinătăţii româneşti, nu trăieşte prin zeiţa norocului. Trăieşte prin credinţă, prin memorie şi prin legătura dintre oameni. Constanţa respiră, încă, prin sfinţii ei protectori. Nu putem şterge chipurile ocrotitorilor noştri de... (I se întrerupe microfonul. Vociferări.)

Cred cu toată convingerea că Tomisul, poarta de răsărit a creştinătăţii româneşti, nu trăieşte prin zeiţa norocului. Trăieşte prin credinţă, prin memorie şi prin legătura dintre oameni. Constanţa respiră, încă, prin sfinţii ei protectori. Nu putem şterge chipurile ocrotitorilor noştri de pe steag, aşa cum nu putem şterge identitatea acestui oraş din sufletele celor care îl iubesc. Un drapel nu este o simplă bucată de pânză, este o mărturisire. Iar noi, constănţenii, alegem să ne mărturisim rădăcinile, credinţa şi memoria vie...

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Mulţumesc.

Doamna Maria Cernit:

...în cinstea celor care ne-au dăruit acest oraş. Mulţumesc frumos. Maria Cernit, deputat de Constanţa.