Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Viorel Buda, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi rog să se pregătească domnul Constantin Militaru, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Viorel-Vasile Buda:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În această dimineaţă vă prezint declaraţia politică cu titlul "Guvernul Boc îşi asumă distrugerea învăţământului românesc".

Deşi în două rânduri, şi în 2009 şi acum, recent, Curtea Constituţională a decis că adoptarea Legii educaţiei naţionale prin angajarea răspunderii guvernului este neconstituţională, cabinetul condus de premierul Emil Boc înţeleg că nu intenţionează să renunţe la această formulă de adoptare. Am informaţii că se încearcă aducerea în Parlament a Legii educaţiei naţionale la pachet cu Legea salarizării unice, pentru o a treia tentativă de adoptare prin angajarea răspunderii guvernului.

Premierul Emil Boc şi cei din anturajul său se pare că nu cunosc importanţa naţională a legii educaţiei care nu face parte din categoria legilor ce produc efecte doar asupra unui segment din populaţie. Nu este o lege de genul celei care reglementează activitatea din domeniul, să zicem, al crescătorilor de albine, vizând un număr redus de persoane, nu este o lege de privatizare a unei bănci de stat, care, de asemenea, produce efecte punctuale într-o arie redusă, nu este o lege privind diverse concesionări. Legea educaţiei naţionale priveşte direct, de la momentul de referinţă 2011, populaţia României cu vârsta cuprinsă între 3 şi 25 de ani (preprimari, primari, elevi, studenţi), cât şi întreg corpul didactic din România, pornind de la educatorul de la grădiniţă şi ajungând până la rectorul universităţii, priveşte întregul personal didactic-auxiliar de la toate formele de învăţământ din România şi, nu în ultimă instanţă, priveşte, tot direct, pe părinţii tuturor celor aflaţi în băncile şcolilor sau facultăţilor.

O astfel de lege nu poate fi si nu trebuie adoptată fără o largă dezbatere la care să participe, în afară de parlamentari, reprezentanţii categoriilor mai sus enumerate. Aşa-zisa dezbatere publică invocată de ministrul de resort prin postarea pe site-ul ministerului a proiectului de lege a fost una falsă. În primul rând, pentru că nu s-a ţinut cont de obiecţiile celor cărora legea li se adresează, de amendamentele şi soluţiile propuse. Totuşi, guvernul condus de domnul Emil Boc a ales pentru adoptarea legii calea prin care se ignoră oficial toate soluţiile propuse de cei care vor intra sub incidenţa legii. Am observat acest lucru şi prin respingerea în masă a amendamentelor parlamentarilor opoziţiei aduse proiectului pentru care Executivul a vrut să-şi asume răspunderea în urmă cu două luni, amendamente care nu vizau, cum greşit s-a afirmat, doar orgoliile senatorilor şi deputaţilor opoziţiei, ci soluţiile avansate de reprezentanţi ai corpului profesoral, ai părinţilor şi ai studenţilor.

De mai bine de o lună de zile, premierul Emil Boc, precum şi parlamentarii arcului guvernamental manipulează cetăţenii României, susţinând că este necesară adoptarea legii prin angajarea răspunderii guvernului din cauza blocării proiectului în Parlament. Un proiect de lege, repet, de o importanţă majoră şi care are 365 de articole şi alte câteva sute de amendamente, nu se dezbate într-o săptămână-două. Mai mult, de 10 zile, comisia de învăţământ a Senatului a finalizat deja raportul asupra proiectului de lege, dar reprezentanţii coaliţiei aflate la guvernare fac tot posibilul ca proiectul să nu fie dezbătut în plenul Senatului, în calitate de Cameră decizională. Motivul este uşor de înţeles. Guvernul încearcă să mai ocolească încă o dată Constituţia şi să-şi angajeze răspunderea pe lege.

Personal, şi sunt convins că şi alţii gândesc aşa, nu m-aş împotrivi, în unele situaţii limită, dacă s-ar adopta legi prin angajarea răspunderii, cu o singură condiţie: legile să fie urgente si bune.

Această formă a legii, care ni se propune, are, într-adevăr, o formă nouă şi o formă bună. Problema este că partea bună este veche, iar partea nouă este proastă.

În final, afirm că dacă se va ajunge ca această formă, în varianta Guvernului, să fie adoptată prin angajarea răspunderii, vom ajunge, într-adevăr, ca şcoala românească să producă nulităţi, aşa cum se afirma recent, deocamdată, pe nedrept, în urmă cu câteva luni.

Şcoala românească, în noile condiţii, va produce nulităţi, pentru că sistemul de învăţământ va fi distrus prin asumarea Guvernului pe această cale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.