Parliamentary debates

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Popeangă.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Vasile Popeangă:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Modificarea Constituţiei, un act de o stringentă necesitate".

Tot mai multe sunt, în ultima perioadă, motivaţiile care fac din ce în ce mai stringentă modificarea legii fundamentale, pentru normalizarea vieţii social-politice româneşti.

Această modificare va linişti chiar şi spiritele neliniştite din afara graniţelor. Ca de obicei, după ce vor vedea că zavera pe care au făcut-o n-a produs niciunul dintre efectele scontate, atât maghiarii de dincolo, cât şi cei de dincoace de Tisa, fie ei camuflaţi în secui de conjunctură sau nu, se vor lăsa păgubaşi, până la viitoarea ocazie. Aşa a fost mereu, aşa va fi şi de această dată.

În plus, întrucât ochii întregii Europe vor fi aţintiţi asupra noastră, chiar mai mult decât de obicei, vor avea posibilitatea să ia la cunoştinţă din timp de prevederile noii Constituţii şi de faptul că poporul a decis dacă este de acord cu modificările aduse legii fundamentale.

Când poporul vorbeşte, după ce ia cunoştinţă de rezultatul referendumului, conducerea politică a Europei tace, chiar dacă este din partea PPE. Vara trecută a fost ceva pe nepusă masă, iar primii care au reacţionat, mai ales din cauza vacanţei, au fost prietenii lui Băsescu aflaţi în funcţiile-cheie ale Uniuni Europene. Dar şi aceştia s-au prevalat de necunoaşterea legislaţiei României şi de faptul că, vacanţă fiind, nu prea se îndemnau să ia cunoştinţă de prevederile legilor româneşti, aşa cum au făcut şi cei de la Consiliul Superior al Magistraturii, care au tras de timp la numirea Monei Pivniceru ca ministru de justiţie, timpul curgând în favoarea celui devenit guvernator din preşedinte.

De data aceasta nu se va mai putea spune de către nimeni din Europa, indiferent cât de portocaliu este la haină, suflet sau minte, că nu cunoaşte prevederile noii Constituţii. În cel mai rău caz, vor încerca să denatureze interpretarea, sensul celor scrise în prima lege a ţării, dar nici asta prea mult, căci sunt mult mai atenţi la imaginea lor decât băsiştii noştri şi nu vor risca să se compromită (mai ales că urmează alegerile pentru Parlamentul European şi toate celelalte fotolii ce depind de acestea).

Un alt motiv important, pentru care trebuie să avem cât mai repede la lucru noua Constituţie, este finalizarea bramburelii din justiţie. Am lăsat justiţia să fie independentă, fără ca ea să fie pregătită, fizic şi psihic, pentru acest lucru. Am dat puteri de zei unora care nu ştiu ce să facă absolut deloc cu aceste puteri, folosindu-le în mod discreţionar, dar nu am prevăzut şi măsurile de contracarare a acestor situaţii în cazul în care sistemul se "virusează".

Nu se mai poate să lăsăm populaţia să fie hăituită de procurori, să se imixtioneze oricine are interes în sistemul electoral, sub pretextul servirii şi aplicării legii - o lege care a arătat cât de plină de lipsuri poate fi, întrucât a fost gândită pentru o aplicare cu bună-credinţă - sau să poată fi folosită ca sursă de presiune asupra politicienilor şi judecătorilor care vor să repună normalitatea pe făgaşul ei.

Nu se mai pot băga oameni la puşcărie doar pe interceptări telefonice mai mult decât dubioase. Trebuie să găsim soluţia şi să oferim riposta din partea societăţii civile în cazul în care va mai folosi cineva puterile statului pe post de măciucă, una împotriva celeilalte, ori dacă va mai face fie şi doar o tentativă de subordonare a vreunei instituţii de forţă.

Trebuie puse chei de control ale societăţii civile asupra celor care, în interiorul sistemului fiind, ar putea încerca o preluare ostilă a acestui sistem. Cel mai greu va fi să găsim posibilitatea de control şi să ne asigurăm că pe acele posturi vor ajunge într-adevăr oamenii cei mai potriviţi, filtrele trebuind să fie drastice şi fără implicarea politicului. Am văzut pe pielea noastră unde poate duce această implicare, iar ultimii ani justifică toate măsurile pe care le vom lua pentru a îndeplini acest deziderat.

O astfel de măsură ar convinge şi pe cel mai mare "româno-sceptic" că suntem determinaţi să facem treabă bună, nu de dragul străinătăţii, ci în interesul poporului nostru. Avem, de acum, toate dovezile necesare că, dacă vom face rabat de la calitate, în ideea că, poate, vreodată, ne-am folosi de vreo portiţă de scăpare lăsată deschisă dinadins pentru situaţii de urgenţă, ne vom lovi de vechea vorbă românească: nu-i pentru cine se potriveşte, ci pentru cine se nimereşte! E ca şi cum, în pregătirea luptei cu cineva, pentru mai multă siguranţă a victoriei, ai ascunde o armă pe câmpul de bătălie şi ţi-ar găsi-o inamicul. Rezultatul nu poate fi decât unul: cei dragi vor veni cu flori la tristu-ţi mormânt...

De aceea, trebuie să construim noua lege fundamentală cu gândul la viitor. Dacă americanii au o constituţie de peste trei secole şi n-au decât câteva amendamente la ea, devenind astfel şi campionii democraţiei contemporane, poate reuşim şi noi să facem una care să reziste măcar o generaţie, însă acest lucru nu ţine decât de noi. Poate fi cel mai important lucru la care mulţi dintre noi vor participa în calitate de parlamentari. De un lucru vreau să fiţi siguri: va fi cartea de vizită a acestui mandat şi stă în mâinile noastre să aducem liniştea şi pacea asupra poporului. Un popor speriat, tracasat, stresat, sătul de luptele partizane, care nu doreşte decât răgazul de a-şi vedea de treaba sa, pentru a produce bunăstarea acestui neam. Haideţi să redăm liniştea şi pacea poporului român şi ne va fi bine tuturor!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.