Parliamentary debates

Domnul Florin Iordache:

Îl invit, în continuare, pe domnul deputat Sorin Iacoban, deputat de Iaşi.

Domnul Sorin-Avram Iacoban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Astăzi, declaraţia politică "Asistăm oare la dispariţia SMURD-ului? Ghici ghicitoarea mea!".

Dragi colegi,

Noile realităţi ale politicii româneşti confirmă faptul că România a devenit un tărâm al profitorilor. Cei rău intenţionaţi caută să profite de slăbiciunea adversarilor politici, înscenând tot felul de fapte care ar trebui să reprezinte punctul culminant al unor demisii de onoare. Noua victimă a mizeriei din politica românească este Raed Arafat. Fondatorul SMURD-ului se pare că nu este în graţiile locatarilor de la Cotroceni, indiferent care ar fi aceştia.

Decredibilizarea publică este arma preferată a celor care cer demisii fără a veni şi cu soluţii. Dacă în ultimele sondaje pompierii erau prezentaţi cu 92% încredere, măscăricii din politica românească au găsit de cuviinţă să transforme Inspectoratul Special de Urgenţe într-un element corupt care trebuie eradicat urgent.

Colegii de la PNL au găsit de cuviinţă să iasă ieri în presă şi să ceară demisia domnului Raed Arafat, argumentând: "Este momentul ca Raed Arafat să facă un pas în spate. Lucrurile i-au scăpat de sub control".

Dragi colegi, sunt aceiaşi colegi care în anul 2012 săreau în apărarea secretarului de stat, în conflictul acestuia cu Traian Băsescu.

Ce s-a schimbat, domnilor, din 2012 până în prezent? Cum se poate ca mândria statului român, serviciile medicale de urgenţă, să devină brusc nişte tinichele care atârnă greu în balanţa credibilităţii?

Acum două luni în urmă, Raed Arafat era scutul de credibilitate şi profesionalism al sistemului de urgenţă din România şi brusc acesta devine un paria al societăţii.

Domnule Raeţchi, cine oare v-a schimbat optica? Cine oare v-a schimbat între timp agenda publică? Şi oare ce găsim în spatele acestei noi agende politice? Aşteaptă clienţii dumneavoastră politici la cotitură să se înfrupte din SMURD? Vine campania electorală şi aveţi nevoie de finanţări babane, fapt pentru care trebuie să oferiţi reciprocitate?

În timp ce democraţiile occidentale strâng rândurile pe plan intern, pentru a face faţă noului flagel reprezentat de terorismul fundamentalist, în România se pare că singura soluţie propusă ca alternativă este demisia.

Instituţia demisiei nu a devenit altceva decât mijlocul cel mai eficient de a epura adversarii politici. Presiunea străzii este de fapt presiunea diversionistă a epoleţilor, care în loc să se ocupe de pericolele venite din exteriorul graniţelor se ocupă de agenda Palatului Cotroceni. Ruşinos mod de a face politică, dragi colegi!

Ştim că Raed Arafat s-a împotrivit privatizării serviciilor de urgenţă. În fond de ce să fie aceste servicii de urgenţă privatizate? Cine este în spatele acestei afaceri puse din timp la punct în stil diversionist? Ce clienţi politici aşteaptă preluarea atribuţiilor SMURD-ului, împiedicându-se de domnul Arafat?

Mi se pare că ceea ce i s-a întâmplat premierului Victor Ponta i se poate întâmpla şi domnului Arafat. Pur şi simplu, prin atitudinea sa sinceră, Raed Arafat a devenit incomod!

Câteva întrebări însă se impun în cauză.

De ce nu se cere demisia celui dovedit de instanţă că a achiziţionat nişte imobile folosindu-se de acte false?

De ce nu se cere demisia celor care au minţit că sunt blocate de către Comisia Europeană unele programe operaţionale?

Sau de ce nu se cere demisia celor care au făcut ca pereţii Clubului "Colectiv" să se aprindă ca o torţă?

Suntem în ţara în care un fax revendică dreptul la demisie.

Dragi colegi, SMURD-ul trebuie să rămână al statului, căpuşarea acestuia cu privaţi din postura de clienţi politici ar reprezenta falimentul unui sistem premiat de Comisia Europeană pentru eficienţă.

Observăm că mai nou statutul de colonie al României se manifestă foarte agresiv. Premierul care achită împrumuturile de la FMI este hăituit până la demisie, secretarul de stat care s-a opus privatizării serviciilor de urgenţă este hăituit, cerându-i-se demisia pentru un simplu fax.

Ce se va alege de ţara asta, domnilor parlamentari?

Articolul 4 alineatul (1) din Constituţia României precizează clar faptul că statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor români.

Această declaraţie politică se doreşte a fi un apel la solidaritate faţă de toţi cei care nu au dorit să trădeze interesele poporului român.

Parlamentul României trebuie să se trezească din amorţeală şi să dovedească solidaritate faţă de toţi cei care sunt hăituiţi în mod nedrept de actualul sistem care caută să preia puterea totală, uitând că în ţară suveranitatea absolută o are poporul, şi nu o gaşcă de gulere albe.

Vă mulţumesc.

Deputat de Iaşi, Sorin-Avram Iacoban.