|
Domnul Radu Zlati: Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă. "Şi viaţa îi va mântui", spunea un coleg din învăţământ, privitor la absolvenţii de liceu care, dintr-o cauză sau alta, nu-şi luau bacul. Căci, ca în fiecare an, mijlocul lunii iunie ne aduce aminte de două evenimente naţionale: venirea minerilor la Bucureşti, în 1990, repetată după aceea, pentru că le-a plăcut mult, şi începerea examenului naţional. Anul acesta cele două evenimente sunt, dacă vreţi, încununate, deşi poate nu e termenul cel mai potrivit, cu un nimb al minciunii, căci aproape de aniversarea venirii minerilor la Bucureşti, bucureştenii, în marea lor înţelepciune, şi-au votat primar de capitală şi primari de sectoare exact pe urmaşii celor care i-au chemat pe mineri, semn că nu doar oamenii sunt sub vremuri, dar şi că vremurile, iată, se schimbă. O a doua minciună: din întreg efectivul elevilor care au terminat cei patru ani de liceu, 50.000 au preferat să nu se prezinte la examenul naţional. Astfel ei, desigur, au "îmbunătăţit" statisticile unităţilor de învăţământ de unde provin, pentru că, nu-i aşa, ei nu vor fi căzut examenul de bacalaureat, de vreme ce nici măcar nu i-a tentat să-l aibă. Voi închide micul meu discurs cu concluzia tristă că, da, viaţa îi va salva foarte probabil pe aceşti tineri care au luat înţeleapta decizie să îşi mai amâne ad calendas graecas examenul de maturitate, cum se spunea pe vremuri. Pentru că, da, viaţa ne supune şi la alte examene decât acela de bacalaureat. Din păcate, însă, societatea românească, cel puţin în anul de graţie 2016, încă nu este salvată, iar un atestat în ceea ce priveşte această aserţiune este, din punctul meu de vedere, desigur, subiectiv şi partinic, rezultatul alegerilor la Bucureşti, din iunie 2016. Vă mulţumesc.
|