|
Domnul Daniel Olteanu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Prin intermediul mai multor întrebări şi interpelări adresate, după alegerile din 2016, atât miniştrilor, cât şi prim-ministrului, pot să transmit fără marjă de eroare care este politica Bucureştiului, în ceea ce priveşte Moldova. M-au preocupat două mari teme, pe care nu le putem separa: scăderea decalajelor de dezvoltare între regiuni şi marile investiţii în infrastructură. Cu alte cuvinte, oprirea acestei politici absurde, ca în România regiunile bogate să devină şi mai bogate, iar regiunile sărace să fie condamnate la sărăcie. Autostrăzile din jurul Clujului şi drumurile de pământ din jurul Vasluiului sunt - vreţi, nu vreţi, vrem, nu vrem - parte a aceleiaşi Românii. Ei, bine, răspunsurile sunt simple. Dacă este vorba de fonduri europene, Moldova nu se califică sau ar putea avea autostrăzi peste încă o generaţie, în ritmul actual. Dacă este vorba de bugetul de stat, nu sunt bani. România are acum 215 km. de autostradă cu fonduri de la bugetul de stat, zero în Moldova. Pentru Moldova, care are aproximativ 25% din populaţia ţării, nu s-au mai găsit fonduri la bugetul de stat. Pentru zona Bucureşti au fost bani, pentru zona Cluj au fost bani de autostrăzi, cu fonduri de la bugetul de stat. Un minim echilibru, nu o favoare, nu o încercare de a diminua discrepanţele regionale, ar presupune identificarea urgentă a surselor de la bugetul de stat pentru construcţia a aproximativ 150 de km. de autostradă în Moldova, aşa cum s-a putut în celelalte regiuni. Având în vedere faptul că Târgu Mureş-Iaşi şi Bucureşti-Suceava sunt, conform răspunsurilor oficiale, finanţabile cu fonduri europene, prima opţiune pentru o autostradă în Moldova, cu fonduri de la bugetul de stat, o reprezintă tronsonul Tişiţa-Bârlad-Albiţa, care ar determina, pe lângă racordarea judeţului Vaslui la un mare coridor de transport, şi apropierea celor două capitale româneşti - Bucureşti şi Chişinău. Repet, România a construit 215 km. de autostradă cu fonduri de la bugetul de stat, dar niciun kilometru în Moldova. Ca o ironie amară, moldovenii au construit autostrăzi cu fonduri de la bugetul de stat, dar nu la ei acasă. Grav este că, în condiţiile lipsei investiţiilor în infrastructură, alternativa pe care o exprimă membrii Guvernului pentru scăderea decalajelor este una îngrijorătoare. Fonduri pentru stimularea mobilităţii forţei de muncă. În loc să investim un miliard de euro în marea infrastructură a Moldovei, cheltuim un miliard de euro ca să-i determinăm pe moldoveni să-şi părăsească locurile natale, familia, poate chiar să se dezrădăcineze cu totul. Pentru că nu le facem drumuri, pustiim estul ţării. Această alternativă este inacceptabilă şi sinucigaşă nu doar pentru Moldova, ci şi pentru România. Vă mulţumesc.
|