|
Doamna Florica Cherecheş: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Este educaţia cu adevărat o prioritate naţională?". Stimaţi colegi, România ocupă un nedorit loc 5 în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul tinerilor care nici nu studiază şi nici nu sunt integraţi în câmpul muncii, iar acest lucru costă ţara noastră nu mai puţin de două miliarde de euro, conform datelor Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germană. Este vorba de 376.000 de tineri între 18-24 de ani care nu muncesc şi nici nu urmează o formă de învăţământ. Aceste statistici, precum şi cele legate de rata mare a abandonului şcolar, sunt consecinţele lipsei de viziune a Ministerului Educaţiei Naţionale de-a lungul multor ani, în care unica preocupare a fost întărirea unui singur traseu educaţional, în care toţi elevii sunt văzuţi ca potenţiali clienţi ai universităţilor. Obsesia ministerului, de a ignora orice alte trasee educaţionale, a dus la distrugerea şcolilor profesionale şi are drept consecinţă lipsa forţei de muncă calificată din ţara noastră. Subfinanţarea cronică a învăţământului contribuie pe deplin la atingerea acestor rezultate ruşinoase pentru ţara noastră. Lipsa consilierii în orientare profesională, slaba pregătire a multor cadre didactice, infrastructura jalnică şi învăţământul bazat pe memorare, şi nu pe experimentare produc în fiecare an pierderi imense. De exemplu, din cei 140.000 de absolvenţi de liceu din acest an, doar 86.818 au promovat examenul de bacalaureat şi doar 19.400 de tineri au absolvit o formă de învăţământ profesional. Raportul dintre aceste cifre vorbeşte de la sine. În jurul nostru vedem alternative fericite pe care ar trebui doar să le adaptăm contextului românesc. Modelul german, de exemplu, şi-a demonstrat eficienţa în a crea profesionişti pentru piaţa muncii, prin sistemul profesional dual. Mediul de afaceri din ţara noastră cere de ani buni dezvoltarea învăţământului profesional şi al celui dual, însă cifrele arată că Ministerul Educaţiei Naţionale mimează un fals interes pentru acest domeniu. Angajatorii au cerut 45.000 de locuri în şcoli profesionale, numărul realizat a fost de 27.900. În acest an şcolar, agenţii economici au oferit 6.146 de locuri pentru parteneriate în cadrul învăţământului dual, dar din cauza lipsei de promovare s-au ocupat doar 4.244. Nu este de mirare, în aceste condiţii, ca angajatorii să se orienteze spre alte ţări pentru a găsi forţa de muncă necesară. Avem nevoie de politici care să coreleze oferta educaţională cu cererile reale ale pieţei muncii. Avem, de asemenea, nevoie de o dublare a numărului de consilieri şcolari, care să facă orientare în carieră, ca să putem dezvolta trasee educaţionale adaptate tuturor elevilor.
|