Parliamentary debates

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Aurelian Ionescu. Se pregăteşte domnul deputat Ion Bălan.

Domnul Aurelian Ionescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "La Urziceni, sănătatea este ţintuită la pat."

Subfinanţarea cronică din sistemul naţional de sănătate este un subiect la ordinea zilei în ţară, indiferent de creşterea sau descreşterea anuală a bugetelor de stat, de proiectarea politicilor fiecărui ministru ajuns vremelnic la conducerea sectorului medical, ori de culoarea şi doctrina politică a partidelor de la Guvernare. Pe acest fond, sănătatea rămâne pe mai departe Cenuşăreasa alocărilor financiare, fie că e vorba despre cele operate la nivel central, fie despre transferurile bugetare din fonduri locale. Dintotdeauna, în România postdecembristă, Ministerul Sănătăţii a fost organul administrativ cel mai sărac, cu un buget ce a suportat, în mod repetat, rectificări negative de sume ori de câte ori un alt minister, reprezentativ mai degrabă din punct de vedere politic decât social, a avut nevoie să toace eficient sau nu suplimentări financiare consistente.

Situaţia şi aşa dramatică a instituţiilor spitaliceşti s-a acutizat imediat după primele măsuri guvernamentale aplicate în sensul descentralizării puterii administrative, atunci când spitalele publice au fost trimise în curtea autorităţilor locale. Astfel, chiar şi beneficiind teoretic de o dublă finanţare, spitalele funcţionează la cotă de avarie, la limita supravieţuirii financiare între două trimestre bugetare.

Spitalele nou construite nu fac excepţie de la regula prezentată mai sus. Din contră, aş putea spune. Se situează pe primele locuri în topul unităţilor medicale cu grave probleme financiare. La originea acestor dificultăţi stă prăpastia de strategie administrativă dintre momentul începerii construcţiei şi cel al dării în folosinţă, zeci de ani mai târziu, aşa cum este şi cazul Spitalului Municipal de la Urziceni.

În fapt, aici vorbim nu atât despre o lipsă de viziune pe termen lung a ministeriabililor din Sănătate, cât despre abandonarea proiectelor anterioare de dezvoltare a sistemului de către fiecare ministru desemnat la un moment dat la conducerea Sănătăţii. Aşa s-a ajuns ca, la Urziceni, un spital proiectat la începutul anilor ’90 să funcţioneze într-un ansamblu constructiv generos, cu o capacitate de 150 de paturi, deservind întreaga populaţie a zonei de vest a Ialomiţei, plus localităţile limitrofe din Ilfov, Prahova şi Buzău, să fie finalizat şi inaugurat forţat, doar din considerente electorale, în plină criză economică, la două decenii distanţă de momentul zero al construcţiei, având contractate cu Casa de Asigurări doar 127 de paturi şi mergând pe minus încă de la deschidere. După celebrele reduceri ale numărului de paturi operate în ultimii doi ani, spitalul din Urziceni funcţionează astăzi în sistem de subfinanţare, cu numai 97 de paturi, lucru care creează deficienţe majore în derularea actului medical şi condiţii umilitoare pentru medici, asistenţi şi pacienţi.

În contextul în care banii din contractul cu Casa de Asigurări sunt absolut insuficienţi pentru funcţionarea decentă a unităţii, instituţia spitalicească din municipiu a fost abandonată şi de administraţia locală, imediat după ce conducerea Primăriei a tăiat pamblica şi şi-a arogat meritele demersurilor de construire. În ultima perioadă, după ce s-a vorbit multă vreme despre pericolul iminent al închiderii spitalului din cauza situaţiei financiare dramatice în care se află, la unitatea spitalicească se experimentează sistemul funcţionării pe bază de donaţii.

Spitalul Municipal trăieşte din mila şi generozitatea oamenilor de afaceri din Urziceni, care trimit gratuit instituţiei produse de panificaţie, produse din carne şi legume.

Spitalul are datorii mari către furnizorii de produse medicale, restanţe la plata utilităţilor şi un buget cu deficit consistent, aşa cum o demonstrează datele financiare oficiale. În acest an, din bugetul local al Urziceniului, primarul Sava nu a propus alocarea vreunui leu ca transferuri şi subvenţii financiare pe componenta de funcţionare a spitalului, singurul sprijin financiar, în valoare de 100 de mii de lei, fiind acordat în luna iunie din fonduri publice judeţene. Cei 100 de mii de lei de la CJ Ialomiţa au ajutat unitatea spitalicească, însă nu i-au putut rezolva în totalitate problemele financiare, în condiţiile în care dublarea sprijinului judeţean, printr-un demers al Primăriei Urziceni, a lipsit cu desăvârşire. Primarul refuză orice alocare bugetară pentru spitalul deţinut în administrare, dar cheltuieşte sume ameţitoare pe documentaţii tehnice şi obiective de investiţii cu utilitate cel mult probabilă şi calitate îndoielnică a execuţiei: re-re-reasfaltarea străzilor, modernizarea clădirii Primăriei, nefinalizarea Halei Agroalimentare.

Unitatea spitalicească din Urziceni şi-ar revenit din punct de vedere financiar în situaţia în care ar beneficia de o suplimentare a numărului de paturi contractate cu Casa de Asigurări de Sănătate până la capacitatea pentru care fusese proiectat - 150 de paturi.

O altă soluţie de redresare financiară ar fi înfiinţarea Camerei de Primiri Urgenţe la nivelul Spitalului Municipal, aşa cum s-a mai discutat cu ceva vreme în urmă prin mediile decizionale judeţene. Administraţia locală nu vrea, însă, să facă demersurile necesare în acest sens, deşi o CPU la Urziceni ar rentabiliza unitatea spitalicească, mai ales că finanţarea acestei camere este una guvernamentală, fără legătură cu Casa de Asigurări de Sănătate. Spitalul înregistrează o adresabilitate mare în cazuri ce reprezintă urgenţe, proporţia acestora din totalul pacienţilor internaţi anul trecut fiind de 92%. Este de menţionat faptul că cheltuielile medii lunare în compartimentul de primiri urgenţe sunt de aproximativ 57 de mii de lei, acestea nefiind în acest moment nici contractate cu Casa şi nici finanţate din bugetul de stat. De asemenea, tot ca o soluţie pentru problemele financiare ale spitalului poate fi analizată şi varianta trecerii unităţii medicale în administrarea Consiliului Judeţean, care a demonstrat că poate contribui la finanţarea în comun a cheltuielilor instituţiei.

La Urziceni, cifrele pot demonstra abandonarea spitalului de către Administraţie şi primarul Sava Constantin, după modelul aplicat unei alte instituţii medicale din oraş, anume Policlinica Urziceni. Unitatea medicală are nevoie stringentă de intervenţii la nivel structural, de lucrări de igienizare care să se constituie într-o prioritate investiţională pentru primarul Sava, cel care, în acest moment, se arată preocupat mai degrabă de confortul propriu, cheltuind sume impresionante pentru schimbarea parchetului, a uşilor şi birourilor din sediul Primăriei.

Policlinica a beneficiat de atenţia financiară a Primăriei doar atâta vreme cât termopanele, acoperişul nou şi zugrăveala exterioară puteau ridica preţul de vânzare a cabinetelor medicale către doctorii chiriaşi. Când proiectul vânzării a picat, mai ales din cauza modificărilor repetate ale normativelor în domeniu şi a suspendării aplicării acestora, Policlinica a rămas să primească de la Primărie doar bani pentru utilităţi şi o pază sporadică.

Mă întreb dacă nu cumva se urmăreşte ca Policlinica să ajungă o ruină şi să se solicite în Consiliul municipal demolarea ei şi amenajarea pe terenul liber a unui parc, aşa cum s-a propus recent în cazul clădirilor cu valoare istorică ale vechiului spital.

În actuala stare de fapt, dificultăţile financiare ale Spitalului Municipal sunt extreme, iar rezolvarea lor necesită măsuri rapide aplicate de la nivel administrativ local. Din păcate însă, Primăria Urziceni e surdă şi oarbă la nevoile unităţii spitaliceşti, în vreme ce edilul îşi face concediile prin ţări exotice, pe zeci de mii de euro, iar oamenii de suflet din oraş fac chetă pentru asigurarea hranei pacienţilor. În aceste condiţii, devine evident faptul că, la Urziceni, interesul pentru sănătate al primarului Sava şi al consilierilor PNL se rezumă la abandonarea Policlinicii Urziceni, refuzul finanţării Spitalului Municipal şi demolarea vechii unităţi spitaliceşti din oraş.

Solicit public primarului din Urziceni ca, în calitatea de şef al instituţiei ce are în administrare spitalul, să prezinte, în cadrul unei dezbateri cu membri ai comunităţii locale, soluţiile şi demersurile concrete pe care autoritatea municipală le va întreprinde pentru rezolvarea problemelor unităţii medicale şi pentru salvarea ei de la dezastrul financiar iminent. De asemenea, pentru modul catastrofal în care se manageriază instituţia, solicit demisia membrilor Consiliului de Administraţie al Spitalului Municipal şi a directorului Neidoni Sabin, cel a cărui unică recomandare este legată de navetismul politic oportunist, singura competenţă fiind aceea a supunerii necondiţionate faţă de deciziile Administraţiei locale.

Consider că politica dusă de CA al spitalului nu poate fi în acest moment diferită de cea a Administraţiei municipale vizavi de unitatea medicală, atâta timp cât trei dintre cei cinci membri cu drept de vot din acest for sunt subalterni pe linie de partid ai primarului, iar directorul instituţiei spitaliceşti nu mai poate avea putere de decizie şi un punct de vedere ferm, în condiţiile în care, din informaţiile mele, se pare că este ţinut în funcţie pe baza unui mandat deja expirat.

Vă mulţumesc.

Deputat Aurelian Ionescu, Ialomiţa, Colegiul nr.4.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Da. Fără a discuta despre conţinutul acestei declaraţii, totuşi, aţi depăşit cu mult cele trei minute alocate.

Vă rog frumos ca altădată să vă încadraţi în acest timp pe care vi-l pune la dispoziţie Regulamentul.