Parliamentary debates

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat Dan-Cristian Popescu.

Aveţi microfonul, domnule deputat.

Domnul Dan-Cristian Popescu:

Bună ziua!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pe 15 septembrie a început şcoala, iar pe 1 octombrie va începe anul universitar. Cu toate acestea, învăţământul, domeniul cel mai supus reformelor din România, continuă să fie ineficient, sub standardele europene.

Problemele sunt mereu aceleaşi: prin reformele în învăţământ, la schimbarea fiecărui guvern, s-au făcut modificări, u neapărat necesare, ale modului în care era structurat învăţământul până în acel moment. O altă problemă, şi mai gravă, este subfinanţarea învăţământului, conducând la promovarea mediocrităţii. Cu o taxă de şcolarizare potrivită şi prin bunăvoinţa unor guvernanţi, care nu vor să îşi supere electoratul, poţi face facultate fără bacalaureat şi, de ce nu, doctorat fără a-ţi scrie teza, nu e aşa?

Stimaţi colegi,

Şi acest an şcolar a început cu o mulţime de probleme nerezolvate.

Deşi învăţământul preuniversitar de stat este în mod oficial gratuit şi obligatoriu, în realitate el devine, pe an ce trece, tot mai costisitor. Uniforme, rechizite, manuale, cărţi şi caiete de lucru auxiliare, meditaţii şi alte cheltuieli prevăzute sau neprevăzute, constituie o povară tot mai grea pentru buzunarele părinţilor din săraca noastră Românie.

Alocaţiile de stat pentru copiii şcolari, deşi parte a pretenţiei statului de a asigura învăţământul preuniversitar gratuit, sunt departe de a acoperi cheltuielile necesare care să le asigure elevilor o bună pregătire.

Manualele şcolare sunt pretext de afaceri pentru câteva edituri privilegiate.

Salariile profesorilor din învăţământul preuniversitar sunt prea mici pentru a fi motivante, insuficiente pentru a-i ajuta să se dedice formării continue în domeniile lor de specialitate. Chiar şi o singură carte cumpărată pe lună devine o cheltuială greu de suportat pentru salariul unui cadru didactic.

Decizia guvernării PSD de a li se permite tinerilor care nu au reuşit să treacă examenul de bacalaureat să fie admişi totuşi în învăţământul superior, este de un populism electoral agresiv.

Domniile Lor vor să nu supere, ba chiar să câştige de partea lor acele familii ai căror copii nu au reuşit să confirme la examenul de bacalaureat că îndeplinesc condiţiile intelectuale cerute unui absolvent de liceu.

Sunt de înţeles, colegii noştri de la putere contabilizează voturi. Dar dacă îi înţelegem, nu înseamnă că îi justificăm.

Aceste măsuri populiste, deloc pertinente, au consecinţe grave pe termen mediu şi lung. În primul rând, va scădea voinţa generaţiilor următoare de elevi în a se pregăti pentru examenul de bacalaureat, astfel încât să îl şi treacă. De asemenea, universităţile primesc studenţi care nu sunt încă pregătiţi să îndeplinească aşteptările profesorilor lor. Acest lucru va afecta profund calitatea învăţământului universitar.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Universităţile sunt creierele şi furnizoarele de combustibil pentru societate. Nu este o întâmplare faptul că o societate puternică şi armonios dezvoltată are un învăţământ universitar de calitate.

La fel, nu ar trebui să ne mire faptul că societatea românească merge atât de prost, din moment ce sistemul nostru universitar este, trebuie să o recunoaştem, la pământ.

Problemele sunt numeroase, precum cea a obligării universităţilor de a avea un număr cât mai mare de studenţi, iar cantitatea excesivă este în detrimentul calităţii, dacă ne referim la sistemul universitar. Când este vorba de politică, poate că e altfel.

Apoi, este problema subfinanţării. Nu sunt suficienţi bani în învăţământul academic nici pentru utilităţi, nici pentru finanţarea performanţei academice şi cercetării ştiinţifice.

Orice mare universitate oferă salarii tentate pentru a atrage profesori şi cercetători de prestigiu de pretutindeni. Din păcate, bugetele universităţilor noastre de stat nu permit nici măcar păstrarea tuturor profesorilor şi cercetătorilor de prestigiu din România.

Despre învăţământul privat, ce să mai vorbim? Încă nu am reuşit să construim cadrul legal adecvat pentru a încuraja stimularea unui învăţământ privat de calitate.

Stimaţi colegi,

Care ar fi soluţia? O nouă reformă a învăţământului? Au fost prea multe ca una nouă să fie credibilă. Soluţia ar fi asumarea de către toate structurile statului a priorităţii acordate educaţiei şi culturii. Acest lucru va conduce la o mai bună finanţare a sistemului de învăţământ.

Cât despre celelalte probleme? Orice problemă punctuală trebuie să primească o soluţie punctuală. Iar rolul nostru este să gândim soluţiile legislative punctuale.

În tot acest timp, elevii şi studenţii nu au fost motivaţi să înveţe temeinic, au fost încurajaţi să sară peste etape esenţiale în dezvoltarea lor academică. Nu putem continua promovarea non-valorilor şi a inconsecvenţei. Vă invit să credem în necesitatea unei educaţii de calitate şi într-o viziune strategică nouă pentru învăţământul din România: unul cu caracter responsabil, echitabil pentru cei ce vor să fie educaţi, şi motivaţional, pentru cei ce vor să educe.

Vă mulţumesc.

Dan-Cristian Popescu, deputat sectorul 2 din Bucureşti.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.