Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Nu mai e nimeni în sală care doreşte să...?

Da. Domnul deputat Sorin Stragea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule deputat, microfonul vă aparţine până vă epuizaţi declaraţia politică. Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "1 Decembrie, Ziua Naţională a României".

S-au împlinit acum câteva zile 96 de ani de când ziua de 1 Decembrie este cinstită de întreaga naţiune română. Atunci, prin hotărârea întregului popor român, se împlinea un vis secular, pentru îndeplinirea căruia au luptat şi şi-au dat obolul de suferinţă şi sânge multe generaţii, pentru unitatea naţională statală a românilor hotărâtă pentru totdeauna de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia în sfânta zi de 1 Decembrie 1918.

Ne îndrituiau la această unitate originea, istoria, limba, datinile, obiceiurile, idealurile şi aspiraţiile românilor de pretutindeni. Pentru aceasta luptaseră românii sub Mihai Viteazul, revoluţionarii paşoptişti care înscriseseră în programele lor acest deziderat naţional.

Unirea românilor s-a realizat în cadrul unui proces, început cu dubla recunoaştere a lui Alexandru Ioan Cuza şi lupta diplomatică dusă de acesta cu Marile Puteri pentru recunoaşterea unirii Moldovei cu Ţara Românească, a continuat apoi cucerirea independenţei de stat a României şi reunirea Dobrogei cu Ţara, pentru a încheia în acel moment al zilei de 1 Decembrie 1918, când unitatea românească s-a desăvârşit.

Independenţa şi unitatea au fost câştigate cu arma în mână, iar hotărârea de unire a avut un caracter plebiscitar. De-a lungul istoriei, poporul român, prin faptele sale, a dovedit că-şi merită dreptul de a trăi unit şi liber.

Intrarea României în Primul Război Mondial, în vara anului 1916, a avut ca scop unirea provinciilor româneşti cu patria-mamă, un suport real pentru jertfele umane şi materiale acceptate eroic de poporul român în timpul războiului. Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău, exprimând dorinţa românilor, a votat unirea Republicii Moldova cu România, a Republicii Moldoveneşti - cum se spunea atunci. A urmat, în lunile octombrie-noiembrie, revoluţia de eliberare naţională a poporului român de pe cuprinsul Austro-Ungariei.

Iar Consiliul Naţional Român Central a decis convocarea Marii Adunări Naţionale la Alba Iulia pentru a consfinţi unirea Transilvaniei cu România. Astfel, Alba Iulia a devenit simbolul unităţii naţionale a tuturor românilor. Pe porţile cetăţii pe care în urmă cu secole intra triumfător Mihai Viteazul, în ziua de 1 Decembrie se revărsa într-o ordine impresionantă o mulţime de români. Prin prezenţa lor, voiau să certifice dorinţa de a se uni cu ţara şi de a fi martorii acestui moment istoric. Astfel, pe Câmpul lui Horia s-au strâns peste 100.000 de oameni, români şi de alte naţionalităţi, muncitori, ţărani, meseriaşi, intelectuali. Erau prezenţi şi 1.228 de delegaţi aleşi prin vot de cercurile electorale sau de organizaţii politice şi de instituţiile româneşti din Transilvania, printre care oameni politici şi fruntaşi ai mişcării naţionale.

În ciuda restricţiilor şi impedimentelor de tot felul impuse de trupele de ocupaţie, mii de bănăţeni au răspuns la chemarea Consiliului Naţional Central şi s-au îndreptat către Alba Iulia pentru a lua parte la Marea Adunare care avea să proclame Unirea.

Delegaţia bănăţenilor a avut în final 359 de membri oficiali reprezentând toate categoriile sociale şi principalele organizaţii politice, sociale şi culturale bănăţene, printre care şi numeroşi lugojeni. Pe lângă aceştia a participat un număr mare de români bănăţeni de pe întreg cuprinsul Banatului.

Memorabile sunt cuvintele primului-ministru al României de atunci, marele om politic Ion I.C. Brătianu: "Vă aşteptăm de o mie de ani şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată. Sunt în viaţa unui neam clipe de fericire atât de mari încât ele răscumpără veacuri întregi de suferinţă. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generaţii. Ea este sfânta trezire a întregului popor român care de sute şi sute de ani a îndurat suferinţele cele mai crude, fără să-şi piardă credinţa neclintită în sosirea acelei zile care ne uneşte astăzi şi care trebuia să vie, care nu putea să nu vie".

Prin Marea Unire din 1918 s-a realizat cadrul naţional propice pentru dezvoltarea societăţii într-un ritm mai rapid, prin înmănuncherea, în acelaşi stat, a tuturor energiilor şi capacităţilor creatoare ale poporului român.

Faptul că, după Revoluţia din 1989, data de 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României demonstrează o dată în plus importanţa evenimentelor la care ne-am referit. În acelaşi timp este şi o obligaţie pe care noi, românii, ne-am asumat-o indirect atunci când am hotărât data zilei naţionale a ţării noastre - de a păstra unit poporul român. Unit şi liber.

Dumnezeu să ajute România şi poporul român!

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr. 7 Timiş.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Da, mulţumim şi noi.

Doamne ajută poporul român!

Mulţumesc, domnule deputat.