Parliamentary debates

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tinel Gheorghe şi se pregăteşte domnul deputat Mihai Deaconu.

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnă Birchall, pe mine m-aţi cucerit deja. Eu sunt primul care, alături de dumneavoastră, vrea să guste din dulceaţa fragilor de pe Valea Tutovei din Vaslui. Dar nu de asta am venit eu astăzi aici, ci pentru a vă vorbi despre respect. E o temă aparte, aşa, chestiunea asta cu respectul, şi nu orice fel de respect, mai ales de respectul parlamentar.

Asistăm în ultima perioadă la o degradare a relaţiilor dintre noi, pe persoană fizică, ca să spun aşa, indiferent de grupul parlamentar din care facem parte, la nivel de grupuri parlamentare, la nivel de conducere, atitudinea conducerii faţă de parlamentari, faţă de grupurile parlamentare, faţă de liderii grupurilor politice parlamentare.

A, nu vă gândiţi că mă gândesc la cineva anume. Nu. V-aţi gândit la domnul Zgonea. A, sub nicio formă, nu... El nu e preşedintele Camerei Deputaţilor. El e şeful pieţelor, e Mihai Viteazu, e oricine, da, preşedintele Camerei Deputaţilor are o prestanţă, are o ţinută! Domnul Zgonea mai are până ajunge acolo. Mult de tot. Îmi plac expresiile lui: "Comitetul liderilor - la mine!".

Am urmărit acum câţiva ani nişte înregistrări ale şedinţelor Marii Adunări Naţionale. Exact aşa se comporta şi preşedintele Marii Adunări Naţionale. Mai blând, aşa este, mai blând. Nu e o declaraţie însă împotriva lui Vali Zgonea. Deşi, Vali Zgonea ar trebui să ia aminte că nu e veşnic. E o declaraţie însă pentru ceea ce ar trebui să reprezinte atitudinea, comportamentul nostru. Faptul că nu venim la şedinţele de plen când trebuie, că întârziem, că nu începem la orele stabilite, nici la deschiderea şedinţelor şi nici după pauza regulamentară, că întrerupem brusc dezbaterea actelor normative din varii motive, că avem privilegii... Unii dintre noi sunt mai parlamentari decât alţii. Nu mă refer la cei care staţi în bancă, nu, ferească Dumnezeu! Mă refer la cei care ne conduc. Au uitat, pesemne, că atunci când nu vor mai fi în conducerea Camerei Deputaţilor vor fi şi ei simpli parlamentari şi atunci vor vedea care este diferenţa între ei, ca simpli parlamentari, şi între ei ca atunci când ocupau funcţiile de conducere.

Sunt nuanţe, sunt expresii ale aceleiaşi manifestări să ştiţi. S-a instaurat printre noi o aroganţă şi o suficienţă care nu dau bine. Nu dau bine, pentru că, din păcate, iată, am ajuns să ţinem, să facem declaraţii politice în afara presei. A fost o voinţă, să ştiţi, nu a Parlamentului, nu a parlamentarilor, chiar dacă regulamentul a fost aprobat prin vot, ci a conducerii Camerei Deputaţilor care n-a vrut ca presa să mai preia anumite atitudini ale noastre critice. Şi asta e tot o formă de respect şi de respect parlamentar şi în declaraţiile următoare, poate, voi vorbi de alte forme de respect care ar trebui să reprezinte, eu ştiu, forma manifestării noastre supreme şi aici, dar mai ales atunci când ieşim din această instituţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat, şi sunt sigur că aţi urmărit şedinţele Marii Adunări generale, Naţionale, nu doar pentru a face un exerciţiu melancolic, ci doar pentru a face o comparaţie între ceea ce se întâmpla în perioada comunistă şi cea de acum.