Parliamentary debates

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnul Macovei?

Vă rog.

Domnul Silviu Nicu Macovei:

Bună dimineaţa!

Declaraţia mea de astăzi se intitulează astfel: "La început de an şcolar trebuie să fim mai mult realişti decât să ne amăgim cu festivism!".

Stimaţi colegi parlamentari,

Odată cu începerea noului an şcolar, le doresc tuturor elevilor mult succes şi putere de învăţare, cadrelor didactice le urez înţelepciune şi răbdare pentru a oferi copiilor toate cunoştinţele necesare în viaţă.

Însă cred că suntem din nou în punctul în care trebuie să privim dincolo de cuvintele frumoase rostite la deschiderea fiecărui an şcolar. Sunt sigur că mult mai benefic pentru societatea românească şi mai ales pentru viitorul copiilor noştri este să abordăm cu sinceritate şi mintea limpede problemele care afectează grav învăţământul românesc. Trebuie să lăsăm deoparte autosuficienţa şi mândria şi să privim în ochi eşecurile şi tarele pe care şcoala românească le are în prezent!

De aceea, îmi doresc dezbateri reale despre curricula prea încărcată, despre faptul că elevii învaţă prea multe lucruri pe care nu le folosesc în viitoarea lor carieră profesională. Realităţile ştiinţifice se schimbă cu viteză extrem de mare, însă noi ne învăţăm copiii despre lucruri de mult depăşite.

Mai mult, este absolut necesară intensificarea eforturilor pentru serviciile de consiliere în carieră, corelate cu evaluări psihologice bazate pe aptitudini. Adică, să identificăm din timp la ce sunt bunii unii copii şi să le ghidăm viitorul traseu şcolar în funcţie de aceste talente. Iar mai apoi să le conducem paşii spre o profesie în care să se regăsească şi pentru care să fie pregătiţi.

Ar trebui să vorbim cinstit despre faptul că şcoala nu mai este atractivă pentru elevi. Şi nu este vina lor că nu sunt interesaţi, ci a noastră, că nu facem învăţătura interesantă pentru ei. Este prea facil să acuzăm nişte copii că nu le place şcoala, să stea şase, opt sau chiar zece ore nemişcaţi şi să fie entuziasmaţi de lucruri greoaie şi pe care ei le consideră inutile. Nu ştiu câţi dintre noi, ca adulţi, am putea face acest lucru zi de zi.

De aceea, şcoala trebuie să facă apel la noile tendinţe, noile tehnologii şi la strategii inovative de educaţie. Dar pentru asta trebuie să fim pregătiţi să discutăm despre unii profesori poate prea slab pregătiţi şi blazaţi. Avem nevoie să aducem un suflu nou, mai tânăr şi ingenios în procesul de a-i învăţa carte pe copii.

Vreau să ne gândim la presiunea pe care copiii de vârste prea fragede o resimt din partea "competiţiei pentru note". Acum, nota şcolară este vitală pentru eşecul sau succesul şcolar de-a lungul întregii educaţii. Poate presiunea este prea mare; poate notele sunt prea importante şi generează anomalii în educaţie, atât pentru profesori, cât mai ales pentru copii. Atunci când doar nota contează, calitatea învăţământului scade dramatic, fiindcă profesorii predau fără interes, iar elevii sunt interesaţi doar de a "vâna" o notă.

Acum, la început de an şcolar, trebuie să vorbim despre profesorii care pun presiune la clasă, nu îşi predau suficient de coerent materia, tocmai pentru a-i determina pe părinţi să îşi trimită copiii la meditaţii, doar pentru a obţine acele note atât de importante.

Da, este un subiect sensibil şi dureros, însă dacă ne prefacem că el nu există, asta nu înseamnă că el va dispărea. Dimpotrivă, va căpăta amploare tot mai mare.

Îmi doresc să ne asumăm vina pentru rata colosală a abandonului şcolar din România. De ce avem copii care sunt retraşi de la şcoală de părinţi pentru a-i trimite la muncă? Sau de ce copiii aleg să abandoneze şcoala pentru că ajung să fie atraşi în activităţi adesea periculoase sau chiar infracţionale?

Problemele sunt mult mai numeroase decât am încercat eu să le enumăr aici, în faţa dumneavoastră. Însă există soluţii - unele mai la îndemână şi care pot fi implementate rapid, iar altele, cele mai numeroase, care necesită ani de muncă şi de asumare onestă a dificultăţilor.

Ca soluţii, trebuie să dezbatem cu toţii în societate, poate, eliminarea definitivatului în învăţământ şi să îl înlocuim cu o formă de contract pe termen mediu între şcoală şi profesor, cu criterii clare de evaluare a performanţei şi cu asumarea responsabilităţii în cazul delăsării sau a neprofesionalismului.

Poate este necesar să acordăm o autonomie extinsă şcolilor, care să poată angaja singure profesorii cei mai buni şi să hotărască nivelul de salarizare, în funcţie de performanţe. Dacă am avea directori de şcoală care poartă responsabilitatea calităţii actului didactic al profesorilor din subordine, iar şcoala va putea avea resurse autonome, transparente şi legale de autofinanţare, poate interesul şi implicarea tuturor va duce la performanţe superioare. Sau poate nu, dar trebuie să discutăm noile modele de reformă.

Societatea, noi, toţi, de fapt, trebuie să înţelegem de ce...

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Să încheiaţi, vă rog.

Domnul Silviu Nicu Macovei:

... de ce sistemul educaţional din România este dominat de confuzie, lipsa coerenţei, a viziunii sau a unei strategii decente. Este inacceptabil ca în fiecare an să facem experimente, poate, poate o fi mai bine. Trebuie să luăm totul de la zero şi să reconstruim tot sistemul de învăţământ. Dar pentru asta ne trebuie curaj şi onestitate în a ne recunoaşte şi asuma tot ceea ce ascundem sub preş chiar din prima zi de an.

Vă mulţumesc.

Silviu Macovei, deputat al PSD, Iaşi.