Parliamentary debates

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Îl invit la cuvânt, din partea Grupului AUR, pe domnul deputat Dumitru Flucuş.

Domnul Dumitru Flucuş:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Hristos a Înviat!

În declaraţia mea politică de azi vreau să aduc un omagiu unui om simplu, care a fost înmormântat ieri.

Nenea Miron Flucuş, cunoscut de localnici ca Mironu’ lu Gheţ, s-a născut în comuna Şinca Nouă din Ţara Făgăraşului. A absolvit patru clase la şcoala din sat, iar apoi, când era adolescent, şi-a completat studiile până la 9 clase.

A studiat în amănunţime sistemul de Carte Funciară austro-ungar după ale cărui reguli era cadastrată zona noastră.

Pe parcursul vieţii a demonstrat că are o personalitate puternică şi un spirit de voluntariat ieşit din comun.

Când a fost luat în armată, tinerii din satele făgărăşene nu primeau arme, deoarece proveneau dintr-o zonă rebelă, iar comandanţii se temeau că, odată înarmaţi, ar fi putut să le scape de sub control. În aceste condiţii, tinerii din satele noastre erau duşi în armată la muncă, fiind dotaţi cu baroase, târnăcoape şi lopeţi. Nea Miron, în calitate de militar, a participat la construcţia barajului Vidraru, alături de alţi tineri din sat.

Deplasarea în formaţie a soldaţilor la locul de muncă, precum şi întoarcerea de la locul de muncă se făcea cu cântec. Toţi soldaţii cântau, doar Miron refuza să cânte.

Fiind scos la raport în faţa comandantului şi întrebat de ce refuza să cânte, Miron a răspuns senin că el cântă doar când e odihnit şi că după o zi de muncă grea nu mai poate cânta. Uimit de sinceritatea lui, comandantul unităţii i-a permis de atunci să nu mai cânte.

Întors acasă, a cerut permisiunea primarului de atunci să copieze arhiva de carte funciară a localităţii, pentru că atunci când regimul comunist se va sfârşi şi va cădea, dacă cineva va distruge arhiva, el să aibă o copie pentru sat, pentru ca proprietăţile să poată fi reconstruite în mod corect.

Evident că la început a fost refuzat. După insistenţe îndelungate, conducerea primăriei i-a dat acceptul ca duminica să poată intra în arhiva şi să o copieze.

În fiecare duminică nea Miron pleca cu bicicleta 15 km până la centrul de comună, intra în arhivă şi începea să transcrie cu pixul hărţile şi înscrisurile de carte funciară. A fost o muncă colosală. Pe vremea aceea nu existau copiatoare.

Fiecare familie din sat avea mai multe cărţi funciare şi fişe de posesie cadastrală. Multe din aceste documente erau scrise în limba maghiară, iar nea Miron le copia pe toate, chiar dacă nu cunoştea limba respectivă. După 25 de ani de muncă a reuşit să termine, având informaţiile transcrise într-un număr impresionant de caiete.

După 1990, când regimul comunist a căzut, toţi oamenii din sat care doreau să găsească acte pentru proprietăţile lor mergeau acasă la nea Miron. Acesta căuta în caietele lui, mergea în urmă cu câteva generaţii, găsea de la ce străbunic a plecat terenul şi le oferea toate informaţiile, în mod gratuit, concetăţenilor.

Atunci când eu am candidat pentru prima dată pentru funcţia de primar al comunei aveam 36 de ani şi eram socotit de localnici a fi cam prea tânăr. La o şedinţă desfăşurată la căminul cultural, nea Miron s-a ridicat şi a spus următoarele cuvinte: "Avram Iancu, la 25 de ani, conducea Revoluţia românilor din Transilvania, Napoleon, la 31 de ani, era împărat - Mitruţ e bun de primar!" Aceste cuvinte au convins oamenii prezenţi şi nimeni nu a mai spus că sunt prea tânăr.

Pe parcursul activităţii mele de primar, timp de 19 ani, nea Miron s-a remarcat participând la toate activităţile şi acţiunile comunităţii. Mereu venea cu idei pentru binele public şi făcea zile întregi de muncă voluntară.

A fost un exemplu pentru mine cum un om simplu, fără să se laude sau să încerce să iasă în evidenţă, fără să aibă interese personale, a făcut o muncă voluntară constantă ani de zile, pentru satul şi pentru ţara lui. Era convins că poporul şi ţara noastră vor avea un viitor frumos!

Nea Miron a plecat la cele veşnice în Săptămâna Luminată, având vârsta de 85 de ani. Îi aduc mulţumiri şi un ultim omagiu de la tribuna Parlamentului.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Vă mulţumesc.

Dumitru Flucuş, deputat de Braşov.

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.