|
Domnul Dan-Cristian Popescu: Bună ziua! Declaraţie politică. Stimate domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, Declaraţia pe care o susţin astăzi în faţa dumneavoastră este una care face apel la memorie şi la istorie. Data de 10 mai este, fără doar şi poate, una dintre cele mai importante zile din istoria modernă a României. Şi asta întrucât este încărcată cu o triplă semnificaţie. La 10 mai 1866 începe lunga şi fabuloasa domnie a Principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, cel care va deveni ulterior cel dintâi rege al României. 11 ani mai târziu, la 10 mai 1877, România îşi proclamă independenţa faţă de Imperiul Otoman, pornind în sfârşit pe drumul său propriu. După numai 4 ani, la 10 mai 1881, Parlamentul votează transformarea ţării din principat în regat, iar Principele Carol este încoronat Rege al României. V-aş ruga, dragi colegi, ca în acest an să privim Ziua Regalităţii şi prin perspectiva evenimentului de încoronare a Regelui Charles al III-lea, un bun prieten al ţării noastre. Şi să înţelegem ce înseamnă puterea unui simbol, puterea tradiţiei, dar şi dragostea unui popor pentru această instituţie, considerată pe nedrept perimată. În acest sens, vreau să va reamintesc vorbele Regelui Mihai, care ne spune atât de frumos - "Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie". Şi tot Regelui Mihai îi datorăm şi aceste frumoase cuvinte, la fel de actuale şi în momentul celebrului său discurs din Parlamentul României, precum şi la ani după - "Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. Vom avea o şansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastră răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele". Sunt aici nu pentru a face o apologie, ci doar pentru a ne aminti împreună şi a vă adresa acelaşi îndemn, precum Majestatea Sa odinioară. Să ne preţuim istoria, să o învăţăm şi să ne mândrim cu ea. Să fim curajoşi, să ne luptăm pentru drepturile noastre, să ne asumăm ce trebuie pentru copiii noştri, pentru credinţa noastră şi pentru ţara noastră. Nihil sine Deo! O să continui cu încă o scurtă declaraţie, pentru a mă încadra în timp. Ne aflam în 2020, exact acum 3 ani. Isteria colectivă a cuprins totul, de la administraţie la spitale, de la vlădică la opincă. O panică indusă pe fondul unei ameninţări pe care nu o putem vedea, dar care pluteşte peste tot în jurul nostru. O situaţie cu care nimeni nu s-a mai întâlnit, dar pe care trebuie să o gestionăm. Cu atât mai mult în calitate de reprezentanţi ai unei administraţii publice locale. În ciuda opreliştilor, piedicilor, teoriilor şi specialiştilor care ne impuneau decizii absurde şi ilogice, am reuşit să vin cu o rază de normalitate şi să decid redeschiderea parcurilor. Vă asigur că acest lucru nu a fost uşor, dar am fost primul care şi-a asumat acest risc, pentru că am considerat că oamenii trebuie să aibă dreptul să se bucure de soare, de aer şi de natură, de viaţă. Da, ştiu, am lezat multe orgolii, am contrazis politica din acea vreme şi, da, ştiu că în spatele uşilor închise acest lucru m-a costat enorm, dar consider că am făcut ceea ce trebuie pentru oameni, pentru logică şi pentru normalitate. După 5-6 zile de controverse, după ce aceia care credeau că deţin adevărul absolut m-au presat în toate felurile, public sau prin ameninţări directe, majoritatea comunităţilor din ţară au început să adopte decizii prin care...
|