Parliamentary debates

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Îl invit la cuvânt, din partea neafiliaţilor, pe domnul deputat Ichim.

Se pregăteşte doamna deputat Dumitrina Mitrea.

Domnul Cristian-Paul Ichim:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Dragi români,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "România Educată - un mare semn de întrebare pentru viitorul copiilor noştri".

Mult după perioada preconizată iniţial au ajuns în Parlament noile Legi ale educaţiei. În momentul lansării, Proiectul "România Educată" s-a dorit a fi viziunea consolidată şi unanim asumată a României pentru viitorul învăţământului românesc. Ni s-a promis o reformă structurală a sistemului de educaţie, pe toate palierele, prin măsuri documentate şi îndelung consultate, încorporate în două proiecte de lege: cea a învăţământului preuniversitar şi cea a învăţământului universitar.

Propunerile ministrului Deca, deşi au o formă oarecum îmbunătăţită faţă de varianta ministrului Cîmpeanu, eşuează regretabil în a-şi atinge obiectivul asumat: o viziune strategică pe termen mediu şi lung asupra educaţiei din România.

Cele două proiecte de lege pe care le dezbatem zilele acestea în comisiile parlamentare cuprind dezamăgiri peste care nu se poate trece cu uşurinţă. Se continuă cu încăpăţânare politizarea funcţiilor de decizie din sistem. Deşi am asistat la multe exerciţii de imagine în care conducerea ministerului s-a prefăcut că aplică legea şi a mimat organizarea de concursuri pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct, de fapt, situaţia nu s-a schimbat deloc. Sub masca meschină a reorganizărilor instituţionale, a schimbărilor de denumiri şi comasări de instituţii, cele două proiecte de lege nu elimină deloc influenţa politicului din conducerea şi administrarea unităţilor de învăţământ.

Dacă ne uităm la măsurile propuse observăm că foarte multe propuneri vor fi puse în aplicare numai prin legislaţie secundară, adică ordine de ministru şi hotărâri de Guvern. Asta va însemna o implementare exclusiv la îndemâna ministerului şi a ministrului, bineînţeles. În condiţiile în care niciunul dintre miniştrii educaţiei din ultimii 10 ani nu a rămas în funcţie mai mult de doi ani, această abordare centralizată nu ne conferă nicio garanţie că lucrurile se vor îmbunătăţii curând.

Pentru marile provocări ale sistemului, cum ar fi: desegregarea, reducerea abandonului şcolar, eliminarea inegalităţilor şi promovarea diversităţii, în cele două proiecte de lege ministerul propune fie o serie lungă de programe naţionale cu caracter general, fără direcţii de acţiune clare, a căror finanţare pe termen lung este incertă, fie înfiinţarea unor comitete, comisii sau divizii speciale, despre a căror componenţă nu ni se spune nimic.

Avem o criză în ceea ce priveşte cariera pedagogică, iar ceea ce propune ministerul sunt variante confuze, cu mari provocări în implementare şi a căror funcţionalitate este foarte incertă. Doar majorarea salariului, fără un context coerent de dezvoltare profesională, nu va funcţiona în a atrage şi a menţine interesul pentru meseria de dascăl.

Mi-aş dori ca în forma finală a acestor proiecte să regăsesc mai multe măsuri funcţionale, croite pentru interesul superior al elevului şi studentului.

Mulţumesc.

Cristian Ichim, deputat REPER de Bacău.

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.