Parliamentary debates

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Invit la microfon, din partea puterii, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Ninel Peia.

Sper să rămâneţi la putere, să nu fiţi în opoziţie.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Politica alternanţei este bună, în democraţie mai ales.

Domnul Ninel Peia:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Declaraţie politică intitulată: "Afirmaţiile responsabile, adevăratul model de care avem nevoie în societatea actuală românească"

Acesta este un apel către clasa politică, către instituţiile statului, ONG-uri, mass-media, asociaţii profesionale şi chiar sindicate.

Doresc să aduc în atenţia dumneavoastră un fenomen pe care l-am observat de mult timp, dar care în ultimii doi-trei ani a ajuns la o agresivitate ieşită din comun. Vorbesc în aceste rânduri de un adevărat asalt împotriva imaginii instituţiilor statului, a sistemului sanitar sau de învăţământ, a participanţilor la procesul legislativ sau în sistemul de implementare a acestora.

Cu siguranţă aţi văzut la televizor sau aţi auzit chiar şi printre apropiaţi sintagme de genul: "parlamentarii dorm în bănci", "medicii buni pleacă, rămân ciurucurile", "justiţia este coruptă", "profesorii sunt incompetenţi" sau "poliţia, nu face nimic"

La ce bun se propagă aceste generalizări? Pentru un poliţist prins că a luat ceva, de ce este permisă anatemizarea întregii comunităţi a poliţiştilor, indiferent de departament, pregătire, sex sau areal geografic? Pentru un Ciomu sau un alt decerebrat cu jurământul lui Hipocrate aruncat la gunoi, putem să acceptăm concluzii care spun că avem numai impostori în halate albe?

Păi, atunci, cum rămâne cu specialiştii noştri, din multe şi variate domenii, care oricând pot da clasă multor experţi din ţări cu un nivel de trai şi posibilităţi de pregătire aflate la 100 de ani înainte de posibilităţile noastre? Merită, aceştia şi alţii, care îşi fac treaba corect şi uneori cu sacrificii nespuse, să poarte însemnele furilor?

Dar cei care, în politică, refuză să urmeze modelul unor Trahanache, Farfuridi sau Agamiţă Dandanache şi nu-şi frâng coloana vertebrală pentru avantaje ruşinoase?

Astfel de abordare, păguboasă şi injustă, respectiv astfel de generalizare a unei probleme, prin acuzarea unei întregi instituţii în ansamblul ei, a unui grup politic, profesional, rasial, cultural sau poate chiar social, fără a indica persoana sau persoanele, în mod concret, în baza unor motive şi dovezi clare şi punctuale, nu este altceva decât un atac împotriva naţiunii române, a administraţiei statului, a echilibrului politic şi social din ţară, o atitudine care este dirijată precis şi a cărei putere subliminală nu poate fi ignorată.

Grosso modo, astfel de acuze, din care sunt excluşi indivizii care poartă vina, dar care tind să pună în lumină o întreagă breaslă, comunitate, grup social sau politic, duc, evident, la slăbirea internă a statului român, imprimă în profesionişti teama, frica de acţiune şi ţinteşte, probabil, la disoluţia autorităţii şi la performanţa scăzută a sistemului de drept instituit. O astfel de tendinţă nu se poate indica decât fiind inamică cu speranţele şi ţelurile României de azi.

Desigur, o bună parte din acest tip de a "arunca cu piatra", derivă din faptul că democraţia a adus drepturile omului, dar şi ignorarea publică a acestora, începând de la responsabilitatea dreptului la liberă exprimare până la eludarea respectării vieţii private.

Se observă cu ochiul liber, cum scandaluri destul de subţiri, adică de rază mică de acţiune, sunt întreţinute ca nişte focuri sacre, şi tot circul din zona politică, juridică, din sănătate sau învăţământ este menit să intimideze adevăraţii profesionişti şi lasă să se înţeleagă că nonvaloarea, nemunca, necredinţa şi sărăcia impusă guvernează absolut această ţară.

Cu toate acestea, arbitrarul nu poate înlocui desăvârşirea statului de drept. Nu avem dreptul să aprobăm, tacit, aşa ceva.

Unele ţări au rezolvat o parte serioasă dintre aceste chestiuni adoptând aşa-zisa abordare politică corectă - political correctness.

Eu cred că, deocamdată, la noi, ar fi de ajuns ca responsabilitatea să dicteze în situaţiile în care tentaţia acestor acuze tinde să devină lege. Dacă politicieni cu poziţii importante, dacă jurnaliştii, care poartă povara de a fi vectori de influenţare a opiniei publice, dacă asociaţiile profesionale, sindicatele şi chiar ONG-urile ar reacţiona decis la fiecare din astfel de acuzaţii şi ar reacţiona vizavi de oricare formă de denigrare în grup, de masă, lucrurile se vor schimba, radical, în bine.

Suntem o societate în căutare de noi şi adevărate modele.

Din fericire, avem încă un rezervor bine garnisit cu astfel de personalităţi. Ce ne ţine să prezentăm ca atare astfel de oameni?!

Adevăraţii lideri în fiecare domeniu de activitate, adică aceia ce sunt cu adevărat curajoşi, verticali, cu atitudine demnă, cei ce ştiu să urmărească interesul naţional şi să se comporte corespunzător în structurile unde lucrează, pot deveni modelele de care avem nevoie.

Şi aş mai adăuga ceva: înnoirea societăţii începe cu fiecare dintre noi, mai cu seamă cu aceia ce poartă denumirea de demnitari. Pentru că, nu-i aşa, oare de unde se trage, semantic, această denumire, dacă nu de la una dintre cele mai apreciate calităţi ale omului politic: demnitatea.

Deputat PSD - Ninel Peia.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc şi eu, domnule deputat.