Parliamentary debates

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Tot de la USR, domnul Brian Cristian? Nu este.

Cristina Camelia Rizea nu este.

Domnul Marius-Andrei Miftode? Nu.

Alin-Costel Prunean?

Haideţi, domnule Prunean, vă rog.

Domnul Alin-Costel Prunean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "«Legea porcului» sau cum să îţi baţi joc de ţăranul român".

Povestea aşa-numitei Legi a porcului începe în noiembrie 2016, atunci când, înainte de apariţia pestei porcine africane în România, Guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloş stabileşte, preventiv, un program de supraveghere, prevenire şi control al acestei boli.

Câteva luni mai târziu, în iulie 2017, apar în ţara noastră primele două focare de pestă porcină africană.

În ciuda cadrului legislativ existent deja, autorităţile nu îşi fac datoria aşa cum ar trebui, boala se răspândeşte cu repeziciune la nivelul întregii ţări şi ajungem astfel să cheltuim, din 2018 şi până în martie, acest an, peste 120 de milioane de euro pentru despăgubirile acordate celor afectaţi de pesta porcină africană.

Sub pretextul prevenirii răspândirii pestei porcine, în ianuarie 2021 apar unele încercări de modificare a legislaţiei în domeniul creşterii suinelor, Adrian Oros, ministrul liberal al agriculturii, emiţând un ordin prin care se stabileşte că ţăranul roman - pentru care porcul din gospodărie este, poate, cea mai importantă sursă de hrană - poate creşte maximum 5 exemplare.

La presiunea publică, Oros retrage însă acest ordin şi "aruncă pisica moartă" în "ograda" ANSVSA care, în 16 martie, pune în consultare publică un proiect de ordonanţă de urgenţă. Mai generoşi decât Oros, cei de la ANSVSA măresc numărul maxim de porci pe care îi poate creşte un ţăran, de la 5 la 6 exemplare.

Nici această iniţiativă legislativă nu se concretizează, ideea fiind însă preluată recent de UDMR şi transformată într-un proiect de lege.

Astfel, astăzi avem Legea nr. 435/2021, care a trecut de Senat şi urmează să fie votată în Camera Deputaţilor, care este Cameră decizională.

În acest context, vreau să atrag atenţia asupra unor aspecte, în speranţa că această lege fie va fi modificată într-o formă care să respecte ţăranul roman, fie va fi respinsă de colegii din Camera Deputaţilor.

Pentru ţăranul simplu, cel care ne-a crescut şi ne-a hrănit pe mulţi dintre noi, porcul pe care îl are în gospodărie este una dintre cele mai importante surse de hrană şi, uneori, de venit, prin cele câteva exemplare pe care le vinde la final de an.

Actuala formă a legii limitează din nou la 5 numărul exemplarelor de porci ce pot fi crescute în exploataţiile noncomerciale de subzistenţă, interzice comercializarea lor, interzice hrănirea porcilor cu resturi alimentare şi, mai mult decât atât, introduce şi interdicţia de a mai creşte scroafe pentru reproducţie.

Sunt prevederi legislative în contradicţie totală cu actualul stil de viaţă şi existenţă a ţăranului român. Acesta creşte, în mod tradiţional, porci în gospodărie...

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Vă rog să vă pregătiţi de final.

Domnul Alin-Costel Prunean:

Da.

...atât pentru consumul propriu, cât şi pentru a-şi suplimenta veniturile, şi aşa foarte scăzute în contextual unei agriculturi de subzistenţă. E absurd să presupunem că la ţară porcul ar putea fi hrănit cu carne de mistreţ sau carne de porc din altă parte, eventual din supermarket, infestate cu virusul pestei porcine africane. Iar dacă îi interzicem să aibă scroafe, de unde ar mai putea avea porci pentru anul următor?

Stimaţi iniţiatori ai acestei legi, chiar vreţi să îi luaţi românului porcul de Crăciun de pe masă, sub pretextul pestei porcine africane? Se pare că de ţărani nu mai avem nevoie, mergem la supermarket şi mâncăm carne din import.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Stimate coleg, vă rog să finalizaţi intervenţia dumneavoastră.

Domnul Alin-Costel Prunean:

Da.

Sunt de acord că trebuie luate măsuri concrete pentru combaterea acestei boli, că nu e normal ca porcii să fie crescuţi în libertate, fără supraveghere şi unele măsuri de biosecuritate, că trebuie ca circulaţia şi transportul acestora să fie atent supravegheate, dar de aici şi până la a lua ţăranului român mâncarea de la gură e cale lungă.

Vă invit să reflectaţi asupra acestor consideraţii şi să încercăm, împreună, să facem legi mai bune pentru ţăranul român, adică, până la urmă, legi mai bune pentru noi.

Alin Prunean, deputat al USR de Sălaj.

Mulţumesc.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Mulţumesc.