Parliamentary debates

Domnul Adrian-Felician Cozma:

În continuare, dau cuvântul domnului deputat Mircea Fechet, Grupul parlamentar al PNL. (Vociferări.)

Haideţi, domnule deputat!

Domnul Mircea Fechet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Există în România o molimă care se răspândeşte sub ochii noştri şi are efect de domino. Este dependenţa de jocurile de noroc şi e cauza unui lung lanţ de tragedii şi de vieţi date peste cap. Pentru că, atunci când loveşte, nu cad piese, ci oameni. Iar când cade unul, îi trage după el pe cei de acasă, pe cei din jurul lui şi, de acolo, întreaga comunitate.

Un român care cere să fie oprit de la păcănele ajunge să mai facă, paradoxal, încă un pariu: că statul îl va proteja. Ei bine, e un pariu pierdut din start. Şi vă explic de ce.

Un om care recunoaşte că a pierdut controlul e pus la zid: face tot ce îi stă în putinţă să se trateze de dependenţă, să-şi redreseze viaţa şi să salveze banii familiei. Însă, pentru asta, are nevoie ca hotărârea lui de a sta departe de ce-i creează dependenţă să fie mai puternică decât impulsul de a juca din nou.

Oricine poate să semneze, în România, o cerere de blocare a propriului acces la jocurile de noroc. Până acum, 54.000 de români au solicitat să fie radiaţi din baza de date a Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc. Doar că simpla radiere nu e o garanţie pentru o viaţă fără dependenţă de păcănele atât timp cât oricine are şi dreptul să revină asupra deciziei sale.

Culmea e că, pe site-ul instituţiei, procedura de autoexcludere vine la pachet cu aceea prin care îţi poţi retrage consimţământul privind autoexcluderea. Cu alte cuvinte, ai uşa mereu deschisă să te întorci la dependenţă. Şi durează maximum 24 de ore să intri sau să ieşi pe această uşă.

Dragi colegi,

Un om care îşi recunoaşte dependenţa şi cere să fie oprit trebuie să poată conta pe stat. Fără să mai parieze pe asta. De aceea, sunt ferm împotriva proiectelor de lege care introduc termene de 12, 24 sau 36 luni de autoexcludere, ca şi când dependenţa de jocuri de noroc ar fi o banală răceală de care te vindeci cu o cură de paracetamol, şi nu o boală cronică pentru care indicaţiile sunt recuperare pe termen lung, monitorizare şi sprijin continuu.

Solicit conducerii Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi Ministerului Finanţelor revizuirea măsurilor de protecţie pentru jucătorii care cer autoexcluderea. De asemenea, propun implicarea băncilor şi a procesatorilor de plăţi în efortul de recuperare a oamenilor care vor să-şi recapete controlul asupra propriei vieţi. Sunt suficiente modele de bune practici în statele europene, unde tranzacţiile către jocuri de noroc ale persoanelor autoexcluse sunt blocate, iar deblocarea este posibilă numai după expirarea perioadei minime de protecţie.

100.000 de români se confruntă cu o formă severă de dependenţă de jocurile de noroc, iar 1 din 4 adolescenţi a jucat cel puţin o dată la păcănele.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Adrian-Felician Cozma:

Mulţumesc, domnule deputat.