Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Vasile Vetişanu:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Încerc astăzi să evoc, în intervenţia mea, figurile nobile ale celor doi Haşdei, Alexandru Haşdeu şi Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Alexandru Haşdeu reprezintă figura nobilă, prin acţiunile lui, de la a cărui moarte se împlinesc, la 9 noiembrie în acest an, 125 de ani. A fost un întemeietor de gânduri în dorinţa sa de a reînvia "antica glorie a Moldovei", cum spune el, Moldova ce se întindea până la Nistru şi dincolo de Nistru, el născându-se la Cristineşti, lângă Hotin, localitate aflată în prezent în Ucraina. Toată truda lui a fost îndreptată spre cunoaşterea trecutului neamului său românesc, fiind ales în 1866 membru al Societăţii Literare Române, care va deveni în 1879 Academia Română. Sunt cunoscute înprejurările în care el a fost împiedicat de autorităţile ruseşti să vină la Bucureşti, pentru a se simţi tot mai izolat în viaţa sa. S-a aplecat spre fenomenul culturii populare, arătând că aceasta reprezintă aceeaşi asemănare şi în Moldova, la Iaşi şi la Cernăuţi în Bucovina şi la Chişinău în Basarabia şi la Blaj în Transilvania.

L-a urmărit geniul popular. Când se adresează către elevii din ţinutul Hotinului, le descoperă unitatea de suflet românească de pretutindeni, trăind prin acelaşi filon al vieţii populare în tot ceea ce a creat.

Fiul său, Bogdan Petriceicu Haşdeu, de la a cărui moarte se împlinesc în acest an 90 de ani, a fost un uriaş al culturii româneşti, a cărui activitate nu încape în comentariul obişnuit al istoricului, al criticului literar, al filologului sau al lingvistului. Haşdeu e mult mai mult în aria spiritualităţii noastre naţionale, pe care, s-ar putea spune, cu o mică exagerare, a întemeiat-o nu atât prin contribuţiile sale directe, cât mai ales prin dezvăluirea imaginii creatoare de viaţă a unui popor, descoperit prin spiritul cel viu, poporan, aparţinând celor mulţi şi necunoscuţi.

Variabila lui Haşdeu, introdusă în corpusul culturii româneşti, are acest merit, de a ne fi pus la egală distanţă de creaţia spirituală a popoarelor europene afirmate în cultură şi în istorie şi datorită tot lui a fost năruit acel complex psihologic de inferioritate în faţa altora, pe care numai răuvoitorii şi cei care nu ne-au cunoscut l-au inventat.

De la aceste dimensiuni va trebui spus încă ceva, mai mult decât s-a spus despre Bogdan Petriceicu Haşdeu, dincolo de caracterizările obişnuite comemorative. Lucările lui, de la "Magnum ethimologicum" până la "Istoria critică a românilor" sau "Cuvinte din bătrâni" sunt o mărturie.

Politic, atât Alexandru Haşdeu, cât şi fiul său, Bogdan Petriceicu Haşdeu, au văzut întotdeauna pericolul rusesc pentru ţara noastră şi l-au făcut evident. Vă mulţumesc.