Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul domnului deputat Dorin Vataman. Se pregăteşte domnul deputat Petre Naidin.

Vă rog.

Domnul Dorin Vataman:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

În zilele de 12 şi 13 septembrie a.c., o delegaţie parlamentară română s-a deplasat în nordul Bucovinei, pentru a participa la manifestarea culturală "Limba noastră cea română". Iniţiativa îmi aparţine, ideea acestei iniţiative venindu-mi în această vară când, din păcate, pentru prima dată am fost la Cernăuţi, în calitate de parlamentar, însoţit de profesorul Marian Olaru, directorul Colegiului Naţional "Eudocxiu Hurmuzachi" din Rădăuţi, secretar al Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română în Bucovina.

Cu ocazia acestei prime vizite, am constatat de la liderii societăţilor româneşti din Cernăuţi că românii din Bucovina, de dincolo de sârma ghimpată, sunt cuprinşi de un sentiment de abandon şi neputinţă, atât din cauza ofensivei antiromâneşti duse de autorităţile ucrainene, cât şi de propaganda unor forţe politice din ţară, care au căutat să le inducă impresia că actuala Putere din România i-a trădat, i-a vândut, i-a uitat, a semnat etc.

Atunci le-am promis sprijin şi i-am asigurat că românii din ţară nu i-au uitat. Vizita delegaţiei parlamentare române a fost foarte densă şi s-a soldat, cred eu, cu rezultate pozitive.

Pe lângă o luare la cunoştinţă pe viu a situaţiei de acolo, a contribuit în mod sigur la ridicarea moralului populaţiei româneşti, iar pe autorităţile ucrainene le-a pus pe gânduri, cel puţin.

În prima zi, delegaţia a vizitat Cetatea Hotinului, unde ne-a întâmpinat statuia unui cazac, iar măreaţa cetate, uitată parcă de toată lumea, devine, pe zi ce trece, o ruină.

La întoarcere, "am năvălit" într-o şcoală românească la Dinăuţi, în nordul Basarabiei, îmbiaţi de invitaţia "Bine aţi venit!" pusă deasupra intrării cu ocazia începerii anului şcolar. Am ascultat pe profesori, pe elevi, am dăruit cărţi.

Reântorşi în Cernăuţi, am vizitat cimitirul unde, sub monumente în ruină, nu ştiu ce somn au marii bărbaţi făuritori de cultură şi Ţară Românească, apoi fostul Palat Mitropolitan, actualmente Universitate, unde românii dispun doar de o grupă în cadrul Facultăţii de Filologie.

Înainte de întâlnirea cu liderii organizaţiilor româneşti, am mai trecut pe la Casa Aron Pumnul - o ruină în care stau trei familii de chiriaşi, în faţa căruia se află un bust al lui Eminescu, abia vizibil dintre bălării.

Pentru a nu lungi vorba cu nararea întregii poveşti a vizitei, din discuţiile avute atât sâmbătă seara, cât şi duminică, 13 septembrie, la manifestarea propriu-zisă, am constatat cu toţii că situaţia românilor din Ucraina este tragică şi că se impun unele măsuri pe care îmi permit să le rezum astfel, lăsând posibilitatea identificării şi a altor măsuri: monitorizarea prevederilor Tratatului dintre România şi Ucraina referitoare la drepturile minorităţii române din Ucraina; concretizarea euroregiunii Prutului Superior; înfiinţarea unui consulat român la Cernăuţi; înfiinţarea unui centru cultural la Cernăuţi, pentru aceasta fiind necesară retrocedarea Palatului Naţional şi a Casei Naţionale; renegocierea Convenţiei potrivit căreia anual se face un schimb de burse între cele două ţări, paritar, câte 35 de fiecare parte, fiind necesară în această acţiune introducerea principiului proporţionalităţii; de asemenea, este necesar ca selecţia bursierilor români din Ucraina să fie făcută de profesori români; înfiinţarea unei universităţi multiculturale la Cernăuţi, cuprinzând şi facultăţi în limba română.

Se pot avea în vedere şi alte măsuri dependente numai de partea română, precum: extinderea razei de acţiuni a releelor TV de pe partea românească, în aşa fel încât programele Televiziunii publice româneşti să fie accesibile şi românilor din Ucraina; acreditarea a câte unui corespondent permanent atât de către Televiziunea naţională, cât şi de către Radioul Naţional, corespondenţi care să fie recrutaţi dintre românii de acolo; preluarea în custodie a mormintelor academicienilor şi ale altor mari oameni români din Cimitirul din Cernăuţi de către Academia Română; trimiterea a cât mai multor cărţi, în special manuale şcolare şi clasici ai literaturii române. Şi această listă rămâne deschisă.

În încheiere, vreau să fac un apel către colegii din toate părţile acestei săli, să înceteze folosirea tragediei românilor din Ucraina în scop propagandistic şi să acţioneze constant şi unitar, aşa cum acţionează în toate cazurile când este vorba de interesul naţional.

Vă mulţumesc.