Parliamentary debates

Domnul Vasile Lupu:

Putem continua cu programul de intervenţii. Domnul Nicolae Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum ştiţi, conform programului de lucru propus în această săptămână de Biroul Permanent şi aprobat de noi în plenul Camerei, urmează ca astăzi să votăm proiectul de Lege privind responsabilitatea ministerială. Vreau să fie foarte clar de la bun început că în opinia mea şi a partidului pe care îl reprezint, Alianţa pentru România, textul legii constituie o diversiune şi o tentativă de manipulare a opiniei publice. Dar tocmai textul legii mă obligă la asemenea calificative. Eu nu fac altceva adecât să formulez aprecieri pe marginea acestui proiect de lege guvernamental.

În primul rând, o lege privind responsabilitatea ministerială este absolut necesară, nu am nici o rezervă în această privinţă. Dar, plecând de la această premisă, la care a subscris şi Guvernul, din moment ce a înaintat acest proiect de lege, nu sunt dispus să accept şi raţionamentul Guvernului.

Guvernul ştie sau nu, trebuie să admită că o lege a responsabilităţii ministeriale trebuie să fie o lege care, pe lângă sancţionarea politică şi morală a modului în care ministeriabilii se achită de mandatul lor validat de Parlament odată cu votul de învestitură, trebuie să stipuleze şi componenta penală. În acest proiect de lege nu sunt prevăzute, surprinzător, nici un caz de răspundere penală şi nici o pedeapsă pentru membrii Guvernului.

Prin urmare, proiectul de lege este neconstituţional, pentru că el nu implică răspunderi, fapte specifice activităţii membrilor Guvernului şi pe care le-am fi dorit prevăzute în textul scris, cum ar fi: obligativitatea depunerii bilanţului personal de activitate în calitate de membru al Guvernului la încheierea mandatului; Parlamentul să fie investit cu dreptul de a sesiza puterile statutului competente, sancţionarea cu confiscarea bunurilor personale şi cu privarea de libertate pentru dezinformare, manipulare de date false, de natură a provoca grave daune interesului public şi naţional, a acelor persoane care au exercitat funcţii ministeriale; sancţionarea pentru abuz de serviciu a acelor persoane care, în virtutea prerogativelor oficiale, numesc în funcţii publice persoane pe criterii politice, de rudenie, de afaceri şi interese private, sfidând principiul competenţei, cinstei, corectitudinii şi meritului personal; sancţionarea cu privarea de libertate a tuturor persoanelor care îndeplinesc funcţii ministeriale şi care au semnat, au girat sau au tolerat în structurile autorităţilor publice pe care le-au condus contracte, angajamente de ordin economic, care s-au dovedit că au subminat avuţia publică şi patrimoniul naţional. Tocmai ca urmare a acestor vicii, considerăm că proiectul de lege în cauză nu are ce căuta pe masa de lucru a Camerei şi nu trebuie supus votului nostru.

În primul rând, considerăm prioritară dezbaterea Statutului funcţionarului public, pentru a stopa din faşă sistemul clientelar, epurările pe criterii politice, promovarea nonvalorii. Legea responsabilităţii ministeriale trebuie să aibă în vedere autoritatea şi demnitatea instituţiilor statului, iar funcţia ministerială să devină o onoare, nu un mod de a parveni şi îmbogăţi peste noapte. Aşadar, noi considerăm stringent, oportun şi prioritar ca textul proiectului de lege să prevadă asemenea conotaţii şi sancţiuni penale.

Nu sunt naiv să cred - şi viaţa o arată din păcate din belşug - că în structurile puterii executive ale statutului român au nimerit numai îngeraşi şi oameni de bine. Acuzaţii în acest sens abundă în presă, determinând o stare de spirit a populaţiei la scară de masă. Lumea este suspicioasă, nu mai crede în cinstea şi corectitudinea celor de la putere, pe care îi asociază imediat cu ciolanul. Printr-o lege a responsabilităţii ministeriale trebuie să opturăm definitiv şi irevocabil orice posibilitate de a alimenta în rândul opiniei publice o asemenea stare de spirit, extrem de nocivă pentru instituţiile democratice.

Cum? Foarte simplu! Prevăzând în textul legii sancţiunile de rigoare - în opinia mea foarte consecvente - care să blocheze, dacă nu cumva să inspire, teama tuturor acelora care, odată ajunşi la putere, îşi pot închipui vreun moment că îşi pot face de cap cu avuţia naţională, cu interesele cetăţenilor, cu interesele acestei ţări.

Încă o dată, subscriu categoric şi fără nici o rezervă la ideea necesităţii unei legi a responsabilităţii ministeriale, dar nu în forma şi substanţa în care ne-a fost prezentat acest proiect. Actuala lege e o nouă diversiune, ce se vrea un fel de pisică cu clopoţei în coadă, arătată atât unor miniştri din cadrul coaliţiei, cât şi unui electorat plictisit şi sătul de scandaluri politice, în timp ce economia şi reforma au luat-o razna, fiind acoperite cu zăpadă şi îngheţ, ca şi actuala Lege a responsabilităţii ministeriale. De fapt, aşa-zisa "lege a responsabilităţii ministeriale", pusă pe masa de lucru a Parlamentului României de actualul Guvern, se doreşte a fi o lege a iresponsabilităţii ministeriale!

Închei prin a vă întreba, stimaţi colegi, că de gesturi, acte şi decizii care demonstrează iresponsabilitatea ministerială a Executivului actual nu ducem lipsă: la ce mai e nevoie de o lege ca aceasta? Doar ca să consacrăm acest comportament iresponsabil? Pentru că, finalmente, nu am face decât să legiferăm actuala stare de lucruri! Iresponsabilitate ridicată la rangul de politică guvernamentală, aşa cum toată lumea o vede şi o simte pe propria piele!

Deci, la oferta Guvernului, răspunsul nostru, al ApR-ului, este categoric: nu! Având în vedere tot ceea ce am spus până acum, proiectul de lege trebuie respins, pentru că nu răspunde în nici un fel, nici măcar aluziv, imperativelor politice, juridice şi morale la care m-am referit. Mulţumesc.