Parliamentary debates

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Îl invit la microfon pe domnul Popescu Dumitru. Nu este.

Domnul Igna Ioan.

Se pregăteşte domnul Gheorghe Andrei. Lipseşte.

Domnul Vetişanu, atunci..., după domnul Igna.

Domnule deputat,

Aveţi microfonul.

Domnul Ioan Igna:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

A fost pentru prima dată în istoria învăţământului românesc o acţiune de protest de asemenea dimensiune din partea personalului din învăţământ, în scopul curmării situaţiei de mizerie în care au ajuns unităţile şcolare şi slujitorii lor, prin încălcarea cu bună ştiinţă a legilor ţării.

Ordonanţele de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, referitoare la stabilirea salariului de bază al personalului din învăţământ, şi pentru abrogarea unor dispoziţii din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariului de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică se pare că au pus capăt acestor acţiuni de protest.

Subliniez că "se pare" numai, deoarece nemulţumirile unui număr foarte mare de persoane din învăţământ, ale sindicatelor, continuă şi nu ar fi exclusă posibilitatea reizbucnirii conflictului la proporţii şi mai mari, pentru faptul că nu s-a înţeles din partea guvernanţilor necesitatea dialogului, aşezarea la masa negocierilor în scopul găsirii de soluţii la toate solicitările sindicale privind îmbunătăţirea situaţiei din învăţământ.

Mă refer concret la: modul de recuperare şi plătire a orelor pierdute în timpul conflictului, disponibilizările din învăţământ, baza materială a învăţământului, personalul TESA din învăţământ.

Nu s-au analizat cu simţ de răspundere niciodată cauzele concrete care au dus învăţământul românesc la această situaţie de disperare.

Mă voi referi, în continuare, la situaţia învăţământului sibian, situaţie care consider că este asemănătoare în toate judeţele ţării.

Până în 1996-1997, învăţământul preuniversitar sibian se situa în prima jumătate, între judeţele ţării, privind rezultatele la concursurile şcolare, examenele de bacalaureat, admiterea în învăţământul superior, baza materială, integrarea absolvenţilor în activităţi social-utile.

Această poziţie bună a învăţământului sibian se datora faptului că la conducerea Inspectoratului Şcolar, la conducerea majorităţii unităţilor şcolare din judeţ se aflau cadre didactice cu reale calităţi manageriale, buni specialişti, oameni ce cunoşteau problemele învăţământului şi găseau soluţii concrete de lichidare a unor neajunsuri, buni psihologi, în scopul realizării unei bune colaborări între şcoală, familie şi organele locale, concret primăria.

Menţionez fără exagerare că mulţi dintre aceşti buni manageri au fost schimbaţi pe criterii politice. Exemplific: Şcoala Generală nr. 1 Sibiu, Şcoala nr.9 Sibiu, Şcoala nr. 15 Sibiu, Şcoala nr. 20 Sibiu, Şcoala Cristianu, Liceul Cisnădie, Liceul "Octavian Goga" Sibiu.

Concursurile de ocupare a posturilor respective au fost conduse din umbră de conducerea P.N.Ţ.C.D. Sibiu, pentru ca directorii acestor unităţi şcolare, care au fost şi sunt buni gospodari, să nu mai reuşească la concurs. Destituiri ilegale de directori: exemplu Colegiul "Gheorghe Lazăr" Sibiu.

Schimbările la conducerea Inspectoratului Şcolar Sibiu au fost catastrofale. Imediat după schimbarea inspectorului general, în 1996-1997, a apărut "scandalul subiectelor la concursul de admitere în liceu". În noaptea premergătoare concursului, au apărut pe stâlpi, pe porţile de intrare ale liceelor, subiectele de concurs. Dovadă a neputinţei noii conduceri a Inspectoratului Şcolar de a lua măsuri în scopul păstrării securităţii plicurilor cu subiectele de concurs, lipsă de calităţi manageriale.

Nu a fost nevoie decât de 3 ani pentru realizarea, în perioada 1997-1999, a nemaipomenitei performanţe ca învăţământul sibian să ajungă pe ultimele locuri din ţară, dovadă rezultatele de la examenul de capacitate, bacalaureat, admitere, în condiţiile în care situaţia la învăţătură din celelalte judeţe nu a progresat, ci, cel mult a stagnat, dacă nu chiar a scăzut.

Avem şcoli în judeţ, unde elevii, părinţii, profesorii se tem de o eventuală prăbuşire a tavanului şcolii, sau chiar a şcolii, chiar şi în lipsa unui seism, respectiv cutremur. Sunt şcoli cu o bază materială sub toată critica!

Din 1997 şi până în prezent nu s-a mai zugrăvit nici o şcoală din bugetul primăriilor, şi aceasta din lipsă de fonduri. Dar, cu toate aceste necazuri, la sediul Inspectoratului Şcolar Sibiu au fost investiţii de peste 3 miliarde lei, pentru punerea la punct a unor birouri de invidiat, fiind mai elegante interioarele decît ale unor hoteluri de 5 stele.

Actuala conducere a Inspectoratului Şcolar şi cu inspectorii trebuie să se simtă cât mai bine, pentru a ţine în frâu pe bieţii dascăli, care nu au ce mânca, sau pe bieţii elevi, care nu au condiţii decente de a se pregăti. Aşa se gândesc guvernanţii la viitorul naţiunii noastre. Tragic, dar adevărat!

Îmi trece adesea prin minte conţinutul versurilor lui George Coşbuc:

"Când nu vom mai putea răbda,

Când foamea ne va răscula,

Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa

Nici în mormânt".

Coşbuc se referea atunci la soarta de mizerie a ţăranului român. Conţinutul acestor versuri este acum de actualitate pentru tot poporul, deci şi pentru personalul din învăţământ. Cu unele excepţii, pe care nu le nominalizez, că le cunoaşteţi şi dumneavoastră foarte bine.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Moţiunea discutată în 28 februarie dorea, din partea noastră, schimbarea în bine a poziţiei sociale a slujitorilor învăţământului românesc, aşa cum i-am mai numit şi cu alte ocazii – "apostoli ai neamului".

Nu putem spera la mai bine fără un învăţământ bine pus la punct, fără dascăli stimulaţi şi material, fără şcoli bine dotate, căci prin şcoală se formează specialiştii de azi şi de mâine, prin şcoală se formează bunii politicieni. Şcoala stă la baza progresului social, economic şi politic. Prin şcoală asigurăm prezentul şi viitorul naţiunii noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Şi eu vă mulţumesc, stimate coleg.

Am o rugăminte la cei care iau cuvântul: astăzi n-o să pot să lungesc decât pânâ la 9,40 luările de cuvânt.

Vă rog să vă încadraţi în cele 3 minute alocate.