Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Baban Ştefan este? Nu este.

Doamna Lari Iorga Leonida este? Nu este.

Domnul Brudaşca Damian.

Poftiţi.

Domnul Damian Brudaşca:

Bună dimineaţa tuturor!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Mă voi referi la un aspect care mie mi se pare demn de Cartea recordurilor.

La acest sfârşit de an, primul al actualei guvernări PSD – UDMR, cetăţeanul de rând al României este pus într-o situaţie incredibilă. Deşi el vede şi simte că trăieşte din ce în ce mai prost, că este în permanenţă ameninţat să-şi piardă locul de muncă, şi acesta plătit cu un salariu ridicol, că adună cu greu bănuţ lângă bănuţ să facă faţă exploziei necontrolate a preţurilor, că nu vede nici o ieşire rezonabilă şi într-un timp apropiat din această situaţie, i se spune, până la saturaţie, că în ţară curge lapte şi miere, că toate cresc: producţia industrială, salarii, pensii, asistenţă socială, numărul locurilor de muncă etc.

Datorită acestei fericiri nefireşti ce s-a abătut asupra existenţei sale, cetăţeanul român se pregăteşte, din nou, să iasă în stradă şi să-i trezească pe guvernanţi din euforia în care au căzut, căci, crede el, puterea îmbată, iar guvernanţii s-ar putea să nu se mai fi trezit cum se cuvine după cheful din decembrie anul trecut.

Dar grevele, mişcările de protest şi, în ultimă instanţă, disperarea românilor nu impresionează pe guvernanţii PSD – UDMR. Într-o autentică reluare a cursei pentru încheierea cincinalului în 2 ani şi jumătate, Guvernul prezidat de domnul Adrian Năstase este preocupat de recorduri. El a dorit să-şi înscrie între performanţe cu care să rupă gura târgului pregătirea bugetului pe anul 2002 încă din luna octombrie curent, dar, la acest capitol, reuşita lui mai cuprinde şi alte elemente uluitoare. Pe baza de acum bineicunoscute discipline de partid, premierul Adrian Năstase, pentru care Parlamentul nu e decât o instituţie ce nu face nici cât o ceapă degerată, a reuşit ca, doar după 3 zile şi jumătate de pretinse dezbateri, să adopte Legea bugetului pe anul 2002.

Tot de performanţă ţine şi faptul că absolut nici una din propunerile partidelor opoziţiei de amendare a legii nu a fost acceptată. Asta pentru că, în România domnilor Iliescu şi Năstase, opoziţia este condamnată să joace un rol pur decorativ, mai ales dacă nu cedează presiunilor şi şantajelor curente sau mituirii cu posturi în diplomaţie şi în administraţia centrală.

Şi, pentru ca, privită din afară, ţara condusă de PSD – UDMR să lase impresia normalităţii, a respectării legii, a dialogului cu ceilalţi factori politici, pe bani publici, se face un zgomot mediatic de nedescris, intens şi profund imoral, ca înainte de 1989, iar pentru ţară, pentru că regimului îi pasă cu adevărat de frigul şi sărăcia ce pun stăpânirea pe viaţa a milioane de români, Guvernul lucrează intens, e preocupat ca jandarmii şi forţele de ordine să nu ducă lipsă de bastoane de cauciuc şi de scuturi, ca să poată înfrunta, oricând, entuziasmul şi recunoştinţa electoratului român păcălit a doua oară.

Mulţumesc pentru atenţie.