Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Cristian Sandache să ia cuvântul. Se pregăteşte domnul Vlad Gabriel Hogea.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nicolae Titulescu scria în anul 1937 că "atitudinea României faţă de Rusia exclude dintr-un început ideea neutralităţii. Nu putem fi decât, ori duşmanii, ori prietenii uriaşului stat".

Pornind de la această observaţie, relaţia dintre România şi Republica Moldova trebuie interpretată astăzi din perspectiva realismului politic şi a interesului superior al statului român.

O astfel de relaţie nu poate, bineînţeles, să excludă componenta afectivă, fie şi pentru faptul că suntem descendenţii aceluiaşi trunchi istorico-lingvistic.

Românii din Basarabia trec printr-o etapă istorică nefastă. Sufleteşte nu putem să rămânem nepăsători vizavi de această situaţie. În acelaşi timp, însă, diplomaţia presupune raţiune şi spirit de prevedere iar, de regulă, afectivitatea trebuie cenzurată. Aceasta nu înseamnă mai puţin patriotism, cum greşit consideră unii.

Acelora care acuză Partidul Social Democrat de absenţa sentimentului naţional când este vorba despre românii din Republica Moldova, le reamintim exemplul vieţii lui Nicolae Titulescu, acuzat la vremea sa de prosovietism, din simplul motiv că dorea normalizarea relaţiilor cu Rusia.

Nu putem accede în structurile instituţionale ale vestului, adoptând o atitudine belicoasă faţă de est. Or, când spunem "est" ne gândim la influenţa geo-politică a Rusiei în această parte a Europei.

Nu suntem mai puţin români dacă acceptăm ca prioritate ideea integrării europene nu ca pe un moft, nu ca pe un lux inutil, ci ca pe o garanţie a reintrării în normalitate.

Cei care au murit în închisori au fost torturaţi sau marginalizaţi, cei care au stropit cu sângele lor străzile oraşelor României în decembrie 1989 au visat, în fapt, la libertate, normalitate şi prosperitate.

Politica externă a unei ţări nu poate fi orchestrată nici pripit, nici pasional. Istoria nu este o dogmă sacrocanctă, ci o permanentă încercare de a explica o anumită realitate. Precum jucătorul experimentat şi abil, în faţa unei table de şah, astfel şi diplomaţia românească a prezentului este nevoită a concepe mişcările cele mai înţelepte, soldate cu cele mai mari avantaje pentru ţară.

Nici o revendicare fundamentală nu se mai poate realiza astăzi prin fier şi sânge. România nu este Prusia lui Frederic al II-lea, nici Germania lui Bismark. Iar anul este 2002 şi nu 1780 sau 1871.

Să fim realişti şi chiar dacă nu ne manifestăm astăzi zgomotos şi spectaculos, nu înseamnă că ne iubim mai puţin ţara decât alţii.

Nu putem sacrifica interesele pe termen lung ale statului român, pentru efemeridele politicianiste ale unui spectacol, seducător, poate, dar inutil.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.