Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Are cuvântul domnul Ioan Timiş. Urmează domnul Gheorghe Roşculeţ. Este? Domnul Florin Iordache.

Poftiţi, domnule Timiş.

Domnul Ioan Timiş:

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Opoziţia citeşte Constituţia, nu o interpretează".

Constituţia nu este un roman de aventuri care să fie citită mai repede sau mai încet în funcţie de exerciţiul limbii. Ea este un sanctuar politico-juridic care trebuie în mod esenţial interpretat. Din cauza cititului pe litere sau pe sărite a textului constituţional, recenta remaniere a Cabinetului Adrian Năstase a stârnit un val nefiresc de critici la adresa constituţionalităţii acestei măsuri. Eroarea zgomotoasă a opoziţiei parlamentare pleacă de la imposibilitatea înţelegerii faptului că autoritatea publică denumită Guvern sau Cabinet intră în exercitarea atribuţiilor sale executive pentru un mandat de 4 ani, după acordarea votului de încredere de către Parlament şi numirea Guvernului de către preşedintele ţării. Dacă Opoziţia ar observa bine ar constata că nu există guverne universale sau permanente, există numai guverne aprobate de un anumit parlament, cu un anumit prim-ministru, cu anumită structură şi componenţă, cu un anumit program de guvernare.

Şi tot spre ştiinţa Opoziţiei, Guvernul nu înseamnă suma aritmetică a miniştrilor şi a ministerelor. Guvernul este un organ colegial condus de un prim-ministru care adoptă hotărâri şi ordonanţe într-un anumit forum şi cu responsabilitate politică şi juridică distinctă în faţa Parlamentului. Constituţional, numai primul ministru are responsabilitatea formării cabinetului şi a programului de guvernare. Tot primul ministru cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. Cred că Opoziţia ar fi trebuit să ştie că numai prin actul de învestitură Guvernul primeşte deplinele puteri de la Parlament care, la rândul său, a dobândit exerciţiul suveranităţii naţionale prin actul alegerii direct de la poporul român.

Ceea ce nu a putut sau nu a vrut să înţeleagă opoziţia la recenta remaniere este faptul că o dată cu programul de guvernare primul ministru cere şi un vot de încredere asupra întregii liste a Guvernului. Lista Guvernului nu înseamnă numai numele şi prenumele miniştrilor, ci şi denumirea ministerelor şi structura cabinetului. Oricât ai fi de miop, nu poţi să nu constaţi că singura deosebire între guvernele Ciorbea, Vasile şi Isărescu a fost structura şi componenţa fiecărui cabinet.

Revenind la Cabinetul Adrian Năstase, este foarte clar că, prin actul de învestitură, Guvernul, programul său de guvernare, primul său ministru au fost aprobaţi pentru un mandat de 4 ani. În virtutea competenţelor constituţionale, primul ministru poate oricând, prin instituţia remanierii prevăzute de art.85 din Constituţie, să modifice atât componenţa, cât şi structura cabinetului. Singura cerinţă constituţională în acest caz este ca şeful executivului să se adreseze Parlamentului şi să solicite un vot de încredere asupra noii liste şi structuri a cabinetului în procedura prevăzută pentru învestitură.

Revocarea foştilor miniştri şi numirea noilor miniştri este atributul preşedintelui şi este un act procedural ulterior votului de încredere al Parlamentului.

Primul ministru este abilitat de Constituţie să ia orice măsuri pentru realizarea programului de guvernare aprobat de Parlament, atâta timp cât nu a fost emis printr-o procedură constituţională, nu s-a aflat în imposibilitate de a-şi exercita funcţia sau nu a prezentat demisia cabinetului.

În consecinţă, vă rog să primiţi, domnilor membri ai Opoziţiei, sfatul alegătorului: numai interpretarea Constituţiei vă limpezeşte, cititul şi silabisitul ei vă face să vă bâlbâiţi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.