Parliamentary debates

Domnul Puiu Haşotti:

Domnul Ştefan Baban.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Repetenţia învăţământului românesc"

Numai patru candidaţi din cei peste 700 au luat concursul de admitere din magistratură desfăşurat în luna noiembrie a.c. Şi asta în condiţiile în care au avut cel puţin 5 ani vechime în practica juridică, desfăşurând activităţi care implicau respectarea legii şi aplicarea ei corectă.

La acest test s-a demonstrat fără echivoc că atât aplicarea teoretică, dar şi practică a legilor în România rămâne în continuare un domeniu delicat care impune multă responsabilitate şi multe cunoştinţe, dar foarte puţini reuşesc să îndeplinească simultan aceste condiţii.

De ani buni, concursurile de titularizare pentru profesori lasă în urma lor sute de posturi neocupate, cu toate că numărul candidaţilor este mult mai mare decât numărul posturilor vacante. Concursul de rezidenţiat pentru medici, care a avut loc recent, cu peste 7 mii de candidaţi, a generat în ultimii ani mari scandaluri, ce au dus la anchete judiciare şi la refacerea examenului, la mijloc aflându-se subiectele date şi faptul că fie prea puţini au reuşit să le rezolve, fie le-au rezolvat marea majoritate, deoarece erau deja de ceva timp pe internet.

Toate aceste tipuri de concursuri sunt precedate, înconjurate şi urmate de mari suspiciuni asupra corectitudinii desfăşurării lor. Nu există element general sau specific pentru aceste concursuri care să nu fie incriminat: că s-au ştiut subiectele dinainte, că s-au vândut răspunsurile pe bani grei, că anumiţi candidaţi au primit rezolvările chiar de la supraveghetori, că baremurile de notare au fost încălcate şi că în fond posturile sunt deja aranjate contra unor sume importante. Toate acestea arată că în domenii importante pentru funcţionarea societăţii româneşti ca educaţia, sănătatea, justiţia sunt practicate metode neortodoxe care aduc în rândurile practicienilor oameni prost pregătiţi profesional, apţi pentru fraudă şi scandal.

Care sunt cauzele care au determinat toate aceste incorectitudini?

Toate domeniile enunţate mai sus au cunoscut după decembrie 1989 o explozie universitară cantitativă, explicabilă prin faptul că facultăţile respective, precum şi numărul de locuri aferente erau foarte puţine, ceea ce determină o concurenţă acerbă la concursul de admitere. Profilul pentru care s-au creat cele mai multe facultăţi, particulare sau chiar şi de stat, au fost juridic şi economic. În formarea absolvenţilor nu a existat un echilibru între cererea de pe piaţa muncii şi studiile absolvite. În cazul facultăţilor de medicină, apărute ca ciupercile după ploaie, nu s-a ţinut cont de faptul că teoria trebuie îmbinată cu o practică riguroasă, aşadar existenţa acestora este imperios legată de existenţa unor unităţi spitaliceşti care sunt dotate atât cu aparatură, cât şi cu specialişti la nivel universitar.

O altă cauză care a dus la degringolada din aceste domenii, este reprezentată de cadrele didactice care au fost angajate pentru a pregăti aceşti specialişti. Dacă pentru învăţământul de stat au existat nişte criterii mai exigente de încadrare a profesorilor, pentru învăţământul particular au fost titularizaţi şi foşti propagandişti de la şcolile judeţene de partid, inspectori şcolari, diverşi activişti mărunţi. Din mâna unor asemenea profesori au ieşit absolvenţi slab pregătiţi, care la examenele serioase cu profesori adevăraţi au demonstrat că în cei 4, 5 sau chiar 6 ani de facultate nu au acumulat cunoştinţe nici măcar la un nivel mediu.

Rezultatele slabe la concursurile de competenţă şi de responsabilitate profesională sunt cauzate şi de faptul că mulţi candidaţi nu au urmat facultatea pentru care aveau aptitudini şi nici nu au urmărit dobândirea competenţelor profesionale şi asumarea responsabilităţilor ce decurg din calitatea de specialişti. Ei au ajuns la facultatea respectivă fie după anumite eşecuri, fie că este de "bon ton" să fii student la acea facultate, fie că trebuiau să urmeze şi alte studii, la cererea părinţilor, cu bani.

Eşecul masiv la concursurile pentru intrarea în profesie consfinţeşte nereuşita sistemului de învăţământ românesc. Promoţii întregi ratează atestarea profesională sau ocazii de angajare în urma studiilor încheiate, pentru că au trecut printr-un sistem şcolar fără cap şi coadă.

Şcoala românească nu ştie nici până acum ce fel de specialist trebuie să pregătească pentru piaţa muncii, deoarece elementul primordial este cantitatea: număr de studenţi şi taxe şcolare şi nu calitatea. Ca urmare, absolvenţii acestor facultăţi sunt total nepregătiţi şi aleg una din cele două variante oferite de economia de tranziţie: fie rămân anonimi la locurile lor de muncă mărunte, fie plătesc bani grei care să le asigure propulsarea în lumea celor bine pregătiţi, a adevăraţilor profesionişti.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi. Dacă aveţi marea amabilitate să vă restrângeţi declaraţiile la maximum 3 minute. Îi rog pe ceilalţi colegi care urmează să citească declaraţiile.