Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit, că arde de nerăbdare, pe domnul Petre Posea să-şi prezinte declaraţia. Apoi, urmează domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Petre Posea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică - "România şi exigenţele Uniunii Europene".

Domnilor colegi,

Astăzi, la 14 ani de la evenimentele istorice din decembrie 1989, peisajul politic şi economic al României s-a schimbat în mod radical. Acest lucru reprezintă o realizare remarcabilă, ce va continua să fie îmbunătăţită cu fiecare zi în care România se menţine pe calea reformei.

Este momentul să facem o pauză pentru a ne uita înapoi şi a ne reaminti multe lucruri de care trebuie să fim mândri. Evenimentele din decembrie 1989 reprezintă dovada puterii spiritului uman al românilor, care s-au decis să-şi ia destinul în propriile mâini şi să lupte pentru dreptate şi democraţie.

Lupta lor a fost încununată de succes şi a deschis graniţe şi oportunităţi care înainte erau de neimaginat, obligându-ne să găsim o modalitate ca, în noul context politic, ţările europene să trăiască împreună, în pace şi prosperitate.

Ideea extinderii Uniunii Europene a apărut ca o soluţie la aceste probleme. Suporterii extinderii au văzut-o ca pe cea mai sigură cale de a asigura pacea şi stabilitatea, protecţia drepturilor omului, de a pune bazele dezvoltării şi îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă.

Ei au considerat că perspectiva integrării va constitui o puternică motivaţie pentru schimbare, pentru că are la bază cooperarea între parteneri egali, cu valori comune şi schimbul de experienţă. Experienţa a arătat că ideea lor este una de succes. Obiectul aderării a contribuit la stabilirea politică a ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est.

Guvernele naţionale sunt rezultatele alegerilor libere şi democratice ca instituţii care reprezintă statul de drept, garantând respectul pentru drepturile omului, precum şi ale minorităţilor, principii care trebuie să stea la baza oricărei democraţii moderne, criteriu politic indispensabil de aderare la Uniunea Europeană.

În domeniul economic, toate ţările foste comuniste au trebuit să facă faţă sarcinii copleşitoare de a trece de la o economie planificată la nivel central, la o economie de piaţă. Nu a fost întotdeauna uşor. Restructurarea vechilor ramuri industriale a fost inevitabilă pentru a supravieţui într-o lume competitivă, dar s-a realizat cu un anumit preţ, pierderea locurilor de muncă pe termen scurt, până în momentul când economia a devenit suficient de robustă pentru a genera noi locuri de muncă.

Frustrarea are ca rezultat căutarea de vinovaţi, iar în acest caz potenţialii vinovaţi erau consideraţi, uneori, Uniunea Europeană şi procesul de extindere. Totuşi, nici Uniunea Europeană nici procesul de extindere nu sunt responsabile pentru provocările cărora trebuie să le facă faţă fostele economii comuniste. Aceste provocări sunt rezultatul căderii vechiului sistem economic şi necesităţii de a se adapta la noile realităţi.

Uniunea Europeană nu reprezintă o problemă. Ea este soluţia. Ea oferă perspectiva apartenenţei la un grup de state democratice şi prospere. Ea doreşte şi poate să sprijine ţările candidate în eforturile lor de tranziţie prin intermediul asistenţei financiare şi expertizei furnizate.

Uniunea Europeană s-a angajat pe calea extinderii, precum şi a realizării ei în condiţii optime. Criteriile sunt clare; respectul drepturilor politice şi ale omului, o economie de piaţă funcţională şi competitivă, precum şi capacitatea de a adapta şi, ce este mai important, de a pune în practică întreaga legislaţie comunitară.

După cum este cunoscut, prerogativele României pentru aderare, implică o perioadă puţin mai îndelungată, respectiv 1 ianuarie 2007. Acesta nu este un motiv de îngrijorare. Fiecare ţară candidată are dificultăţile sale specifice şi propriul ritm. Ceea ce contează, este să-şi stabilească termene realiste şi să fie hotărât să le atingă. Tara noastră face exact acest lucru înregistrând progrese importante în ceea ce priveşte pregătirile de aderare la Uniunea Europeană.

Merită amintite aici progresele majore în domeniul respectării drepturilor omului, strategia privind minorităţile, legislaţia privind orice formă de discriminare şi, nu în ultimul rând, angajamentul politic şi financiar al Guvernului României, în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor referitoare la sistemul de ocrotire a copilului.

De asemenea, nu putem omite faptul că politica românească de reformă economică acţionează cu siguranţă în direcţia bună, respectiv adoptarea legislaţiei Uniunea Europeană, ceea ce ne face să credem că aceste evoluţii pozitive nu numai că avansează România pe drumul aderării, dar reprezintă prin ele însele progrese.

Nu ar fi adevărat dacă am spune că nu mai sunt probleme. Este lesne de înţeles că anii de stagnare nu pot fi recuperaţi în timp record. Situaţia se va îmbunătăţi, dar, în multe cazuri, "mai bine, nu înseamnă încă bine ". De aceea, nu trebuie să ne mulţumească doar ceea ce s-a realizat până în prezent. Eforturile de reformă trebuie să continue şi să fie accelerate. Numai astfel reformele economice de succes vor produce beneficii imediate. Reducerea inflaţiei şi a ratei dobânzilor sunt cele mai bune căi de stimulare a creşterii economice, aceasta fiind cheia pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă ale populaţiei.

Tot o problemă majoră este şi îmbunătăţirea capacităţii administrative. Este important ca Parlamentul să adopte în totalitate legislaţia comunitară, dar şi mai importantă este punerea în practică a acestor normative, ceea ce va aduce României bile albe în finalizarea negocierilor de aderare.

Tema este foarte vastă dar, cum nu mi-am propus să abuzez de răbdarea dumneavoastră, îmi propun să închei cu remarca făcută în cadrul Consiliului European, unde au fost felicitate realizările ţării noastre până în prezent, primind totodată încurajări pentru continuarea eforturilor astfel încât procesul de extindere să fie un succes atât pentru România, cât şi pentru Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.