Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Liviu Bara.

Urmează domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul intervenţiei mele de astăzi este: "Epitaf pentru un coleg".

Câştigând alegerile din 2000, Partidul Social Democrat şi-a propus, prin Guvernul Adrian Năstase, să realizeze o serie de obiective, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, care să apropie România de ţările europene dezvoltate.

Dintre obiectivele propuse se desprind, în principal, cele legate de aderarea României la structurile nord-atlantice, cele legate de aderarea României la Uniunea Europeană.

Dacă aderarea României la structurile nord-atlantice reprezintă o problemă deja rezolvată, astfel încât pe 2 aprilie se vor semna tratatele, aderarea la Uniunea Europeană reprezintă un proces mai îndelungat.

Oricum, se preconizează ca până la sfârşitul anului 2004 să se încheie toate capitolele aflate în discuţie, astfel încât aceasta să se realizeze în anul 2007.

Spuneam că această acţiune presupune un proces mai îndelungat, având în vedere că în perioada '96 - 2000, când la putere era Coaliţia PD-PNL-PNŢCD, nu numai că nu s-au făcut progrese în acest domeniu, dar s-a pierdut şi ce s-a realizat anterior anului 1996.

În aceste condiţii, Guvernul Năstase a trebuit să reia de la început unele acţiuni, situaţie care a îngreunat procesul de aderare la Uniunea Europeană.

De altfel, Comitetul de politică externă al Parlamentului European a făcut o serie de recomandări politice Guvernului, care vor fi tratate cu multă seriozitate. Tocmai pentru că aceste recomandări reprezintă criterii politice, transpunerea lor în practică devine posibilă atunci când toate forţele politice se vor angaja activ în această acţiune.

Din acest motiv, mi se pare anormală, dacă nu chiar obraznică scrisoarea-deschisă adresată domnului Jonathan Scheele, de către un deputat PD-ist, fost PUNR-ist, fost PSD-ist. Acesta îl invită pe şeful delegaţiei Comisiei Europene în România, la o dezbatere cu grupurile parlamentare, unde parlamentarii noştri să toarne puterea actuală, în cel mai pur stil dâmboviţean.

Sigur, problema nu ar fi nouă, românii fiind confruntaţi de-a lungul istoriei cu multe situaţii în care "cozile de topor" româneşti s-au dus la Înalta Poartă să-şi înjure conducătorii.

Toate aceste intervenţii au fost însă nefavorabile României, astfel că cred că nici acum nu le vor arăta celor din exterior voinţa noastră de a intra în Uniunea Europeană. Oare ce ar fi zis fostul coleg dacă ar fi fost întrebat, cum i-a avertizat el, în perioada cât era în partidul aflat la putere, pe membrii Guvernului, privitor la corupţie, la baroni locali, la libertatea presei sau la disfuncţionalităţile din administraţie.

Dacă a tăcut mâlc, şi nu a întreprins nimic, şi asta este realitatea, făţarnicii şi trădătorii nu sunt agreeaţi nici în alte colective, darămite în Parlament. Surprinde revoltător vehemenţa cu care este atacat fostul ministru al administraţiei publice, şi actualul secretar executiv al P.S.D., domnul Octav Cozmâncă. El este făcut responsabil pentru toate relele din administraţie, ca şi când acestea au apărut din anul 2000 încoace, şi nu s-ar fi regăsit în aceste structuri şi înainte de anul 2000.

De asemenea, este considerat, ca fost comunist, predispus la abuzuri, adept al promovării incompetenţei, interesat numai în obţinerea de foloase proprii din administrarea banului public.

Ca membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic din Camera Deputaţilor, am căutat să-mi explic această vehemenţă, cunoscând că fostul PUNR-ist, PSD-ist şi actual PD-ist, nefăcând parte din această comisie, nu cunoaşte preocupările ministrului de resort şi, în consecinţă, nu are cum să aprecieze un om cu care nu a lucrat.

Explicaţia vine, însă, din altă parte, şi anume din faptul că, analizându-se activitatea sau mai bine zis inactivitatea sa în teritoriu şi în Parlament, conducerea partidului din care, aşa cum am spus, făcea parte, a ajuns la concluzia că în viitor domnul, încă deputat, nu se va regăsi pe nici o listă. Această stare de fapt l-a transformat din mieluşel, în câine care rupe lanţul, şi a decis să plece la alt partid, unde s-ar putea să i se găsească şi lui un os de ros.

Din păcate pentru el, cred că cei din PD îl cunosc mult mai bine, şi cum şi ei sunt în căutare de "oase de ros", mă îndoiesc că îi vor lăsa şi lui măcar vreun oscior. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.