Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Bara.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "O parodie cinematografică ieftină".

Fiind un om politic şi gospodar, încerc să-mi organizez zilnic timpul astfel încât să-mi îndeplinesc onorabil obligaţiunile ce-mi revin, pentru fiecare din calitatea mai sus menţionată, concomitent cu dorinţa mea de a fi cât mai bine informat cu elementele politice, sociale sau culturale, elemente pe care mijloacele mass-media ni le oferă din plin.

Mărturisesc că, din acest punct de vedere, nu întotdeauna reuşesc să citesc ziare sau să vizionez emisiuni TV la nivelul dorinţelor mele. Când totuşi o fac urmăresc în special posturile româneşti de televiziune şi, dacă timpul îmi permite, vizionez şi alte programe străine.

Aşa stând lucrurile, recunosc că, personal, nu am ştiut că există un post de televiziune franco-german intitulat "ARTE", decât atunci când "Antena 1" a difuzat un documentar cinematografic intitulat foarte pompos "ŞAH MAT", preluat de la postul "ARTE", film ce a provocat şi provoacă încă multe valuri atât în ţară, cât şi în afara ţării.

Evident că, după rularea filmului, o mulţime de analişti politici au comentat cât mai divers posibil cele vizionate, dar, din păcate, am sesizat la mulţi aşa-zişi analişti politici dorinţa de a denigra tot ceea ce ţine de demnitatea naţională, susţinând vehement că evenimentele prezentate sunt absolut reale.

Filmul realizat la iniţiativa unei doamne, Sussane Brandstatter, suficient de tânără ca să nu mă conducă la gândul că a fost greu să aibă acces la informaţiile din acea perioadă, reprezintă o însăilare de scene surprinse în timpul revoluţiei române, imagini în care se regăsesc personalităţi de notorietate care, prin fraze scoase din context, fac să inducă în rândurile populaţiei o stare de nelinişte.

Filmul este o făcătură ordinară, o încercare de minimalizare a rolului poporului român în declanşarea şi izbânda propriei noastre revoluţii, o manipulare abil regizată şi lansată pe piaţa europeană într-un moment-cheie pentru viitorul României.

Ideea că întreaga mişcare de răsturnare a fostului regim a fost organizată şi instrumentată de către serviciile de informaţii străine, în speţă CIA sau KGB, este agrementată de declaraţii vagi şi evazive, se merge până acolo încât se afirmă că domnul Iliescu era în vederile americanilor ca posibil înlocuitor al dictatorului, încă din anii 1980.

Se exagerează, de asemenea, rolul pastorului Tökes în declanşarea mişcărilor de protest de la Timişoara. Într-o confuzie şi întortochiată intervenţie, nesprijinită de imagini, fostul premier maghiar din anul 1989, Miklos Nemeth, afirma că pe teritoriul ungar au fost organizate tabere de instruire a disidenţilor români.

Filmul mai conţine şi unele imagini transmise de zeci de ori pe posturile noastre de televiziune, montate însă neconform cu ordinea acestora în timp, unele fiind chiar fără legătură cu revoluţia română.

Am apreciat promptitudinea canalului 1 al televiziunii maghiare, organizatorul unor dezbateri ample despre revoluţia română, prilej cu care, prin contribuţia unor personalităţi de seamă ale anilor 1989, ca şi prin contribuţia actualilor demnitari maghiari, se neagă şi se anulează toate tezele susţinute în film.

Este interesant de ştiut din ce motive, cel care a comandat, finanţat şi difuzat această parodie cinematografică a făcut-o tocmai acum, când suntem primiţi ca membru deplin în NATO.

Gândindu-mă mai bine, îmi amintesc de un fost general de securitate, fugit cu mulţi ani în urmă, şi mă întreb: "să fie o simplă coincidenţă în alegerea acestui moment"?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.