|
Domnul Dumitru Bentu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Titlul declaraţiei politice de astăzi este "Testul". Este greu de apreciat care descoperire, care invenţie, care idee a avut un rol decisiv în devenirea civilizaţiei umane. Unii vor spune: pâinea, alţii vor aprecia importanţa locuinţei, a curentului electric, a scrisului, a medicamentelor etc. Esenţa trecerii noastre prin această lume este concentrată în cele trei construcţii definitorii care trebuie să marcheze acest eveniment efemer: un copil, un pom, o casă. La acestea trebuie adăugată, fără nici o rezervă, o altă mare descoperire a geniului uman - cartea. Nu toţi însă au harul scrisului şi, atunci, cu un ascuns sentiment de invidie se duc spre cei care au reuşit o astfel de performanţă. Este şi cazul romanului "R'estul şi vestul" ai cărui autori sunt un cuplu - Mihaela Miroiu şi Mircea Miclea. Ultimul, nimeni altul decât actualul ministru al educaţiei. Un motiv în plus de a cumpăra cartea respectivă şi a o supune unui firesc proces de foiletare, ca o primă şi mecanică luare de contact. Creditându-l însă pe cronicar cu al său bine cunoscut îndemn că nu este "altă mai cu folos zăbavă decât cetitul cărţilor" zăbovim cu adevărat şi iată ce descoperim. O carte, în general, bine scrisă, cu o formulă de prezentare originală (schimb de e-mailuri) cu substanţă şi până la urmă convingătoare. Există însă unele elemente care, dacă ar fi lipsit, ar fi dat o notă în plus romanului. "Dacă nu le scriai, psiholog româneai" ne permitem a parafraza. Nu sunt, nici pe departe, adeptul unei false pudori. Un roman, în viziunea autorului, poate cuprinde şi pasaje care explicit sau nu amintesc de naturalismul lui Zola în celebrul "Germinal" sau de scene din "Patul lui Procust" al lui Camil Petrescu, de scrierile lui Puşkin şi exemplele se pot multiplica exponenţial. În cazul de faţă este vorba de o creaţie a unui om care întâmplător este ministru şi credem, neîntâmplător, al educaţiei. Abil, domnia sa apelează la o clauză de salvgardare, enunţând ideea că "funcţia este perisabilă, dar istoria personală rămâne, iar cartea este o asumare integrală a acesteia". Coautorul romanului, doamna profesor universitar Mihaela Miroiu, este şi mai tranşantă, avertizându-ne: "Colegul meu nu vine de la mănăstire, ci este un om întreg şi cu o experienţă de viaţă sănătoasă, care nu a sperat vreodată că va deveni ministru". Sunt pasaje în cartea respectivă în care beţiile şi femeile tinereţii sale ocupă locul central, şi putem cita: "După masă ne-am retras amândoi într-o magazie mică şi întunecoasă, unde îşi ţinea el hărţile vechi şi uzate. Nu ştiu dacă ai băut vreodată într-o încăpere unde întunericul e atât de mare încât aproape că nu-l vezi pe cel de lângă tine. Bei compulsiv, îmboldit de fiorii fricilor noastre ancestrale, spre seară pluteam în ireal şi-am făcut pipi pe hărţile de istorie şi geografie". "Unii evadează în alcool, alţii în spaţii formal-abstracte. Eu am evadat în amândouă." Sunt şi alte exemple pe care, din respect pentru dumneavoastră, nu le reproducem: pag. 68, pag. 73, pag. 74 etc. Repet, dacă nu ar fi fost ministru, aceste rememorări ar fi fost anodine şi s-ar fi integrat, poate armonios, în ansamblul romanului. În condiţiile în care 36,9% din elevi consideră că şcoala nu este centrată pe elevi, 32,9% apreciază că nu oferă informaţii utile, 19,6% din respondenţi cred că nu oferă şanse, iar 10,5% spun că nu este interesată şi interesantă, că este plictisitoare, orice contribuţie la regândirea rolului şcolii este bine venită. Este ceea ce aşteptăm de la ministrul educaţiei prin toate mijloacele de exprimare, inclusiv prin producţiile literare. "Nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte,/Decât un nume - adunat pe-o carte", în cazul de faţă sunt două: unul al domnului ministru. Retoric doar - "R'estul şi vestul" vor trece testul? Din păcate pentru domnia sa, dar şi pentru imaginea şcolii româneşti, a apărut şi o suspiciune de plagiat. Se apreciază că lucrarea domniei sale "Psihologie cognitivă" reproduce copios din cartea cu acelaşi titlu a lui Colin Martindale. O comisie universitară sperăm că nu se face că lucrează.
|