Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule deputat Tărniceru, sunteţi înscris? Poftiţi. Urmează domnul deputat Mircea Ciopraga.

Domnul Petru Tărniceru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Popoarele cele mai fericite sunt acelea care au putut să reţină mult timp pe bătrânii lor" se spune într-o cugetare a lui Nicolae Iorga, evidenţiindu-se importanţa populaţiei vârstnice în alcătuirea şi trăinicia unei naţiuni. Oriunde s-ar afla ei, bătrânii trebuie să se bucure de grija şi de respectul urmaşilor, deoarece prin înfăptuirile lor asigură gradul de bunăstare şi de confort al unei comunităţi.

De-a lungul timpului, ştiinţa şi filozofia şi-au dat osteneala să facă tratate despre bătrâneţe, ajungându-se la concluzia că aceasta, ca stare firească a vieţii, rămâne cea mai mare cucerire a omului pe pământ. În orice dizertaţie pe tema bătrâneţii se aduc acuzaţii acestei vârste, cum ar fi: slăbirea forţei fizice, îmbătrânirea simţurilor, împiedicarea individului de la o viaţă activă, lipsa unor plăceri, dar se fac în acelaşi timp elogii pe plan moral.

Mulţi oameni îmbătrânesc frumos, păstrându-şi luciditatea şi demnitatea până la sfârşit, căutând mereu soluţia în ei înşişi, ca un triumf al vieţii. Nimeni nu se crede atât de bătrân încât să nu-şi permită a spera că mai are de trăit încă destul timp.

Bătrânii din România, cărora li se spune acum pensionari, au învăţat în anii post-revoluţionari să trăiască în sărăcie. Din 6 milioane de pensionari, numai o treime au venituri care să le permită un trai apropiat de calificativul "decent", şi numai câteva sute de mii îşi pot duce zilele în prosperitate.

Faptul că majoritatea pensionarilor din România n-ar putea trăi fără ajutorul substanţial al rudelor, este cunoscut de toată lumea, datorită numeroaselor dezbateri din mass-media.

Cum se descurcă milioanele de bătrâni ai românilor e greu de spus, dar câteva exemple merită atenţia cuvenită. Pensionarii mai tineri şi mai sănătoşi îşi caută de lucru pentru a-şi completa veniturile, dar foarte puţini găsesc să muncească în domeniul profesiunii lor sau în domenii apropiate.

Cei avantajaţi din acest punct de vedere sunt învăţătorii şi profesorii, mai ales cei de limbi străine, care se încadrează temporar în şcoli, precum şi jurnaliştii care devin colaboratori la radio şi televiziune, dar numai cei cu relaţii. Medicii, juriştii, contabilii pensionari ajung să lucreze în cabinete sau firme private, dar numai în marile oraşe sau în capitală şi în cercuri restrânse unde cei lipsiţi de pile nu pot să pătrundă.

Alţi pensionari mai rezistenţi la temperaturi foarte scăzute sau foarte ridicate vând ziare sau alte produse la tot felul de tarabe prin pieţe, într-un fel de asociaţii familiale, unde se câştigă destul de bine. Pensionaţii din mediul industrial ai fostelor uzine comuniste au plecat la ţară, în locurile de unde veniseră cu treizeci de ani în urmă, lăsând apartamentele din blocuri copiilor şi făcându-se agricultori ca să poată asigura o mare parte din hrana familiei.

Părinţii oamenilor cu salarii mari sau cu firme rentabile rămân cei mai fericiţi pensionari, fiindcă se ocupă nestingheriţi de creşterea şi de educaţia nepoţilor, petrecându-şi în linişte şi cu bucurie anii bătrâneţii.

Dincolo de acest peisaj al unei existenţe apropiate unei stări de normalitate, se află alte milioane de pensionari care nu mai pot munci, care nu-şi mai pot plăti întreţinerile pe timp de iarnă, sau, dacă le plătesc, atunci rabdă de foame, care nu mai pot vorbi la telefon şi nici aprinde becurile din casă, deoarece taxele acestor servicii depăşesc veniturile lor.

La acestea se pot adăuga secvenţele dominate de o tristeţe imensă, în care bătrâni încovoiaţi, cu feţele brăzdate şi cu ochii stinşi, cerşesc la toate ieşirile din magazine, prin pieţe, la biserici sau pe marginea străzilor.

Într-o ţară cu frumuseţi şi bogăţii dăruite de Dumnezeu, dar administrate haotic, într-o ţară cu potenţial economic, dar devastată de corupţie şi mereu aşezată la "coada" Europei, nu este de mirare că bătrânii au devenit o povară, atâta vreme cât 6 milioane de pensionari sunt susţinuţi de 4 milioane de salariaţi.

Pentru mine nu încape nici o îndoială că guvernanţii actuali au o mare parte de vină, părerea mea fiind aceea că nu mai este nici un moment de aşteptat pentru îndreptarea situaţiei. Din păcate, exemple de tot felul din realitatea imediată, situaţia din sănătate fiind doar unul dintre ele, mă fac să cred că prea repede nu se va schimba ceva.

Aş vrea să vă reţin atenţia cu o declaraţie privind starea dezastruoasă a DN 17 Bistriţa-Năsăud şi Câmpulung Moldovenesc.

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Vin în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta una dintre cele mai grave probleme ale Municipiului Vatra Dornei.

Municipiul Vatra Dornei, oraş-staţiune balneoclimaterică de interes naţional, are ca sursă, aproape sigură, de venituri turismul, având o capacitate hotelieră de peste 2.000 locuri de cazare cu trei baze de tratament, unde circa 100.000 de turişti vin anual la Vatra Dornei.

Ca legături de transport, Vatra Dornei este străbătută de DN 17, care face legătura între Ardeal şi Moldova. De peste 15 ani, la acest drum naţional, şi în special în zona dintre Bistriţa şi Suceava, nu au fost făcute nici un fel de lucrări de reabilitare. După lungi eforturi, au fost desemnate trei firme greceşti care să execute lucrările de reabilitare în tronsonul Vatra Dornei - Câmpulung Moldovenesc.

La ora actuală, destul de anemic au început lucrările de reabilitare pe tronsonul Bistriţa-Tihuţa. Pe celelalte două tronsoane nu se execută nici un fel de lucrări, nici măcar minimele lucrări de plombare şi întreţinere.

Cu toate că au fost făcute numeroase sesizări de către cetăţeni, primari şi chiar mass-media, lucrurile nu s-au modificat. Aşa se face că, la ora actuală, oraşele Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei sunt blocate, turiştii căutând variante ocolitoare. Acest lucru nu poate fi decât în detrimentul turismului local. Agenţii economici din turism, şi nu numai, au mari pierderi şi nu întrevăd nici o îmbunătăţire a situaţiei lor, dacă în următoarele 10 - 20 de zile nu se execută măcar lucrările de plombare, având în vedere faptul că sezonul turistic deja a început şi tot mai mulţi turişti sunt aşteptaţi în staţiunea Vatra Dornei.

Având această problemă, nu putem promova o staţiune de interes naţional şi internaţional, cu toate eforturile făcute de administraţiile locale şi judeţene, şi în special de agenţii de turism şi numeroasele pensiuni turistice, în care la ora actuală au fost investite sume uriaşe în vederea asigurării unor condiţii ce se impun de normele europene.

Luând în considerare situaţia critică în care se află aceste tronsoane de drum şi presiunea făcută de cetăţenii Municipiului Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc, consider imperios necesar ca în cel mai scurt timp să se intervină pentru demararea lucrărilor de reparaţie şi reabilitare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Am rugămintea să ne încadrăm în cele 3 minute, pentru că la ora 9,30 întrerupem şedinţa de declaraţii.