Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D.

Domnul deputat Mihai Dumitriu. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Dumitriu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Blestemul algorimului în România Ciolanului".

Şcoala românească nu este pregătită să facă faţă schimbărilor care s-au petrecut în societate. Slăbiciunea şi haosul care domnesc în sistemul de învăţământ au fost puse în evidenţă cu două zile înaintea începerii testelor naţionale.

Sustragerea subiectelor naţionale este mai gravă decât pare, indicând deficienţe procedurale în pregătirea desfăşurării testelor naţionale.

Evenimentul produs a indus în opinia publică românească, în rândul elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice un semnal de nesiguranţă, care a afectat devastator credibilitatea învăţământului, a şcolii şi a Ministerului Educaţiei.

De asemenea, a demolat încrederea copiilor că pot învăţa carte, că pot promova într-o ţară a valorii, şi nu a minciunii.

Fenomenul produs demonstrează mediocritatea guvernării portocalii, care nu ar exista fără succesul mediocrităţilor individuale promovate în funcţie, în contextul blestematului algoritm care defineşte în România ciolanului guvernările de Coaliţie.

Toate palierele din învăţământul românesc, universitar şi preuniversitar au devenit teatre de luptă între actualii guvernanţi cu o intensitate deosebită între P.N.L. şi P.D.

Ministerului Educaţiei şi Cercetării îi lipseşte o strategie şi o viziune pentru învăţământul românesc, în contextul schimbărilor majore survenite în societate şi în integrarea României în U.E.

Gestionarea sistemului de învăţământ în cele peste 500 de zile a adus învăţământul într-o criză fără precedent.

Preşedintele Băsescu a spus un mare adevăr: "Mai mult am cosmetizat, decât am continuat reforma".

Programul de guvernare a Alianţei D.A. pentru anul 2004-2008 pe probleme de învăţământ conţine peste 80% din măsurile dispuse, iniţiate şi puse în practică de guvernarea P.S.D. în perioada 2000-2004. Şi am să enumăr doar câteva şi unul, bineînţeles, din fenomenele foarte importante care a fost atunci stipulat: descentralizarea sistemului de învăţământ începută de P.S.D. în 2003, şi, fără aceasta, într-adevăr, nu pot fi eliminate deficienţele care sunt la ora actuală în sistem. Vă spun ca unul care vin din sistem şi am lucrat 10 ani într-un inspectorat şcolar, de la inspector de personal, până la inspector general.

Deci, descentralizare care a fost stopată, frânată, redusă aproape la zero de actualii guvernanţi, de actuala conducere a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, de interesele opozanţilor diferitelor partide. De ce? Pentru că ar trebui să se restructureze profund Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi inspectoratele şcolare, reducându-li-se o parte din competenţe. Stopându-se autonomia şcolilor şi liceelor, inspectoratele şcolare judeţene încă mai desfăşoară o serie de acţiuni care contravin practicilor europene şi cerinţelor Consiliului Europei.

Vă dau numai un exemplu: încadrarea cu personal didactic care, la ora actuală, în acele zise judeţe-pilot care, din 7, din 8, în 2003, acum au devenit 3; atunci, în 2003-2004, s-au aplicat la nivelul întregului judeţ descentralizarea, acum, însă, se aplică numai la un număr foarte redus de unităţi, cam 5-6%. Şi acolo nu se aplică corect, pentru că în aceeaşi comună, la mai multe unităţi, la unităţi diferite se aplică sisteme diferite de finanţare. Este o cacialma. Şi eu o consider şi ilegală. Decizia o dă inspectoratul şcolar, iar contractul îl încheie directorul. Nu este corect lucrul acesta. Cel care conduce, directorul, acela trebuie să-şi încadreze şi personalul. Pentru că el răspunde în faţa comunităţii, el răspunde în faţa oamenilor, el răspunde în faţa elevilor şi a societăţii.

Evaluarea unităţilor de învăţământ, nominalizarea directorilor, încadrarea secretarilor şefi, care se face numai cu concursul organizat de inspectoratele şcolare, vă daţi seama, încadrarea personalului suplinitor, care este făcut tot de inspectoratul şcolar şi care sunt trimişi oameni care nu au nimic de-a face nici cu comunitatea, nici cu învăţământul. Şi directorii trebuie să-i suporte, bineînţeles, să-i acopere, să le dea şi calificative bune şi foarte bune, ca anul următor să nu se mai întoarcă la el.

Gestionarea R.K.-urilor, care se face tot de inspectoratul şcolar şi care nu este corect.

Un alt punct: generalizarea învăţământului de 10 ani, care este unul dintre punctele forte al guvernării Alianţei pentru 2004-2008. Dar măsura a fost dispusă - şi vă aduceţi aminte - şi pusă în practică de guvernarea P.S.D. în anul şcolar 2003-2004. Atunci s-a sistat examenul de capacitate. Atunci s-au introdus testele naţionale numai pentru trei ani, urmând ca Ministerul Educaţiei şi Cercetării să schimbe modalităţile de evaluare, de absolvire şi modalităţile de acces în diferite cicluri de învăţământ, în acord cu documentele europene în materie, adică să continue reforma învăţământului.

Ne întrebăm: cui folosesc aceste teste naţionale? Pentru anul şcolar 2006-2007, trebuia să se analizeze raţiunea testelor naţionale. Dacă ele sunt sau nu viabile, în mijlocul unui ciclu obligatoriu de învăţământ, şi, în consecinţă, să propună alte modalităţi de admitere în ciclurile superioare ale gimnaziului.

Protecţia şi educaţia copiilor nu reprezintă pentru actualii guvernanţi portocalii P.N.L.-P.D. o prioritate. Şi aş vrea să atrag aici atenţia despre tapajul care se face acum: coeficienţii de promovabilitate la clasa a VIII-a. Vă dau numai un exemplu pe care-l cunosc foarte bine. În judeţul Iaşi, din 10.200 de absolvenţi, elevi din clasa a VIII-a, au susţinut testele 7.100 şi a rezultat un procent de promovabilitate de 70%. Deci, 70 din 7 mii, 49%. Deci, mai aproape de 5 mii, să spunem; deci, aproape 5 mii. Ce se întâmplă cu restul elevilor? Ştiţi că mulţi elevi nu au fost lăsaţi să se prezinte la examenul de capacitate? Pentru că, de acolo, profesorii, directorii nu le-au dat şanse, pentru că au considerat că nu au şanse să ia examenul? Pentru ca să umfle aceste procente? Aşa s-a întâmplat. Asta-i realitatea. Aşa se întâmplă. Cui îi folosesc aceste procente la ora actuală? Facem atâta tapaj. M-am uitat pe toate televiziunile, privind, vai!, marea performanţă la care s-a ridicat procentul de promovabilitate la aceste teste naţionale, faţă de anul trecut. Cui folosesc? Ce se întâmplă cu restul elevilor din clasa a VIII-a? Ce meserie îşi vor însuşi, prin acea existenţă? Nu cumva, ei vor ajunge viitorii săraci ai României? Am spus-o şi ieri. Viitoarele slugi din curţile şi din casele bogaţilor? Nu cumva sunt interese ca ăştia să rămână fără carte? Analfabeţi? Aşa înţelege actualul Program de guvernare să asigure şanse egale pentru toţi copiii din România.

Eu am inserat doar câteva din aspectele prezentate. Demonstrează, deci, neprofesionalismul guvernanţilor, aroganţa, dispreţul faţă de popor, faţă de elevi, faţă de cei care trudesc la catedră pentru nişte salarii de mizerie. Trebuie restructurat din temelii Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu toate compartimentele; inspectoratele şcolare, alte organisme din învăţământ, alte organisme care oferă educaţie. Şi trebuie un singur minister să se ocupe de educaţie. Nu şi Ministerul Muncii, şi Ministerul Culturii, nu mai ştii care. Şi fel de fel de o.n.g.-uri fac educaţie în România.

De asemenea, trebuie acordată o atenţie deosebită educaţiei adulţilor.

În cele peste 500 de zile de guvernare, învăţământul românesc a regresat. Este păcat că se distruge şi ce este mai bun: sufletul şi speranţa copilului, viitorul ţării.

Eu vă mulţumesc.