Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Grupul parlamentar al P.N.L., domnul deputat Emil Strungă.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Strungă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice pe care o prezint astăzi în faţa dumneavoastră este "Educaţia - o prioritate pentru viitor".

Acum, cu ocazia stabilirii proiectului de buget pe anul 2007, câteva categorii de salariaţi la stat au încercat, prin intermediul propriilor lideri sindicali, să ameninţe cu declanşarea unor proteste, sub diferite forme. Scopul nedeclarat al acestora îl reprezintă exercitarea unor presiuni asupra Guvernului, în vederea negocierii şi obţinerii unor noi majorări salariale. Nu au făcut excepţie nici cele patru federaţii sindicale din învăţământ.

Liderii acestora, după ce au pierdut încrederea propriilor sindicalişti, au încercat, prin orice mijloace, să provoace noi mişcări greviste, care nu fac bine nimănui, aşa cum s-a dovedit în urmă cu aproximativ 11 luni, în noiembrie 2005.

După încercarea nereuşită de boicotare a începerii noului an şcolar 2006-2007, blocată să se desfăşoare chiar de educatorii, învăţătorii şi profesorii ce îi respectă pe copii şi propria activitate, aceşti lideri sindicali au încercat să forţeze mâna Guvernului pentru acordarea unor procente salariale mai mari în anul 2007.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Să nu ne acoperim ochii, să fim cinstiţi cu noi înşine şi să recunoaştem că, corpul profesoral, în special cel din învăţământul preuniversitar, reprezintă o categorie defavorizată de salariaţi ai bugetului de stat, iar instituţiile şcolare, cu precădere cele din mediul rural, păcătuiesc prin lipsurile mari în privinţa dotării cu material didactic, calculatoare şi, câteodată, chiar grupuri sanitare, ceea ce înseamnă că vocile de protest ale acestora sunt uneori întemeiate, atunci când vine vorba de acces la cultură şi informaţie de ultimă oră, necesară pregătirii continue a noilor generaţii de elevi.

Suntem conştienţi că învăţământul nostru are nevoie de mai mulţi bani, orice sumă cheltuită acum nereprezentând altceva decât o investiţie pentru o mai bună societate a generaţiilor de mâine. Din acest punct de vedere, Guvernul, care a promis de la început creşteri salariale de circa 40% pentru salariaţii bugetari într-o perioadă de 4 ani, se află în momentul acesta în grafic, neputând fi acuzat de încălcarea promisiunilor electorale.

Învăţământul a beneficiat de cea mai mare creştere bugetară de după revoluţie, de 5,2% din p.i.b. În 2007, învăţământului i se alocă 5,6 miliarde euro faţă de 1,9 miliarde euro, cât a primit în 2004. Faţă de anul 2004, bugetul educaţiei pentru 2007 s-a triplat. Faţă de anul trecut, creşterea alocată educaţiei este de 32,6%.

Fondurile suplimentare vor fi utilizate pentru realizarea obiectivelor de investiţii, consolidări şi reabilitări de unităţi şcolare, dotări laboratoare, reparaţii capitale, precum şi pentru finanţarea bazelor de date ale învăţământului superior.

Cu toate acestea, sistemul educaţional românesc primeşte încă mai puţini bani decât are nevoie în realitate, chestiune care, nu de puţine ori, este şi va fi speculată de principalele partide de opoziţie, în viitoarea cursă electorală, după principiul: "doriţi cultură, sau un trai mai bun?" În fapt, se uită că problemele pe care actuala Putere încearcă să le rezolve pe plan social, se datorează într-o bună măsură greşelilor şi nepăsării foştilor guvernanţi.

În încheiere, susţin că, pe viitor, va trebui să organizăm mai eficient sistemul educaţional, prin măsuri care să determine implicarea directă, în educarea şi formarea tinerilor, alături de şcoală, a familiei şi a comunităţii. Acestea trebuie să devină conştiente de rolul lor şi să determine să intervină pentru definitivarea educaţiei morale a tinerei generaţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.